Păi da, că după semnalul îngrijorător dat de francezi, urmat de reacția promptă a brazilienilor, americanii au realizat că au și ei aceeași problemă (în fond, firma franceză producătoare a, mai nou, hulitelor implanturi mamare era numărul trei mondial la data izbucnirii scandalului).

Iar cum la ei nu se pune problema ca statul să ramburseze ceva (decît, eventual, în urma unui răsunător proces preluat de toate rețelele mari de televiziune, reflectat apoi într-un best-seller literar urmat de o strălucitoare ecranizare la Hollywood) au venit cu o altă propunere.

Respectiv, un registru național care să monitorizeze operațiile de plastie mamară, sursa implanturilor, precum și evoluția ulterioară a pacientelor. Singurul mod eficient, spun ei, prin care pot fi urmărite toate problemele legate de implanturi, astfel încît să fie în situația de a lua măsuri imediat ce acestea apar.

Ideea nu ar fi chiar rea, date fiind dramele personale și familiale pe care le poate declanșa o astfel de întîmplare. Însă de la vorbă pînă la faptă …

Implanturi en-gross (foto: www.timesofmalta.com)

Mai întîi că un astfel de registru nu există în nici una dintre țările dezvoltate (nici chiar în cele de mai mici dimensiuni), ceea ce spune ceva despre dificultatea unei atari întreprinderi. În plus, Statele Unite nu au (încă) nici măcar un registru național unitar și centralizat pentru cancer, de unde și dificultatea (chiar și pentru ei) de a veni cu statistici de mare acuratețe.

Pînă-și rezolvă însă americanii dilema, menționez – pentru doamnele din România care ar putea fi, eventual, interesate – că numele companiei cu pricina este Poly Implant Prothese (PIP).

Că nu se știe niciodată.

(știre recuperată de pe Xinhua online)