Astăzi e o zi care n-ar trebui să existe. Încropită din resturi, înghesuită în calendar o dată la patru ani, taman cînd e lumea mai ocupată cu venirea primăverii … în sfîrșit … și tot restul.

Acesta e un articol care nu ar trebui să existe. Însă realitatea – mereu proaspătă, surprinzătoare mereu – îl face să fie.

Cum ne-am obișnuit deja, preoții nu fac chiar întotdeauna ceea ce predică. Și nici doctorii, precum am stabilit, nu sînt mai breji. Că mănîncă și beau ce (și cît) nu trebuie, mai treacă-meargă. Că mai și fumează (unii) pe deasupra, mai închidem ochii. Că de, sînt și ei oameni.

Dar că nu ar lua nici măcar medicamentele pe care ei înșiși le “vînd” propriilor pacienți dimpreună cu promisiunea de a se vindeca, asta da performanță. Sau contra.

Dr. Firth, expertolog (foto: www.bbc.co.uk)

Dacă ar afla că au un cancer terminal, medicii oncologi ar alege mai degrabă modelul Ivan Turbincă (muzică, băutură etc.) pentru a-și petrece zilele pe care le mai au de trăit. Medicamente? Nici vorbă, ele nu se regăsesc pe lista scurtă.

Două gînduri, ambele deloc îmbucurătoare:

– primul, stupefiant, e că medicii nu cred că medicamentele pe care își bazează însăși rațiunea de a fi au vreun rol în vindecarea cancerului;

– al doilea, descurajant, e că medicii nu cred nici măcar că, în vreun fel sau altul, te poți vindeca de cancer.

Cu toate astea, continuă să meargă în fiecare zi la cabinet și să scrie rețete unor oameni care chiar cred că ei, doctorii, îi pot vindeca, oameni care chiar își pun toată speranța lor în asta. În timp ce li se spune – e adevărat că doar în gînd – cu totul altceva:

Sînt doctor, nu mă ascultați!

(avertisment inspirat de un articol apărut în Daily Mail online)