cancerul în vremea covidului


Dragă cetitorule, a fost odată ca niciodată

(Iertare să-mi fie, dar e absolut musai să revin, abrupt și în direct, pe firul poveștilor noastre cu ceea ce are toate șansele să devină Povestea poveștilor de la Big Bang istorisire; căci o snoavă mai snoavă ca asta mai rar cetire…)

Asta e, se pare că nu avem noroc, pur și simplu.

Orice am face, nu ne iese.

Și oricum am da-o, nu se leagă.

Nu ne-a ajuns c-am ratat la mustață (unii ar zice: ca rrrromul – sper că ajung rrrrrrr-urile – la mal) construirea societății socialiste multilateral dezvoltate.

Iată-ne acum împotmoliți (la fotografie) și în procesul – altfel, mult mai sofisticat și mai delicat – de edificare a societății capitaliste multifactorial elucubrate (scuze, n-am găsit altă rimă).

Iar dacă la prima ne-a venit de hac stomacul, în cazul prezentei ne-a pus pe chituci plămînul. 

Cum așa? 

Uite-așa, simplu, pe motiv de pandemie la ordinul se execută, nu se discută.

Bine-bine, vei spune, dar unde e cancerul în toată povestea asta? Că afară pe firmă una scrie, iar aici înăuntru alta citim.

Păi ăsta e și oful meu, însă cum aș putea scrie eu despre cancer cîtă vreme de la stăpînire nu mai e voie să se moară decît de covid?

Nici chiar americanii, cu al lor celebru și interminabil război de 50+ ani deja! contra cancerului, nu au reușit ce a izbutit guvernul nostru cu un simplu ordin. Ca prin farmec (sau ca la Nufărul, în caz că un nas mai năstrușnic îți amușină a ceva rufe murdare) au dispărut din statistici cancer, diabet, infarct, amor și cam orice altceva de care se obișnuia să se mai moară pe plaiurile noastre duios mioritice. 

Covidul, pare-se, e mai tare decît toate astea la un loc, doar că nu am știut noi pînă acum. Noroc cu politicienii noștri, care știu ei mai bine chiar și decît doctorii (categorie profesională din care se exclud – prietenii știu de ce – purcercelușii și arafanații). 

Dar divaghez.

Ieșirea mea intempestivă la rampă se datorează unui context cu risc major pentru omenire și asupra căruia politicienii, duși mai toți cu covidul, nu au avut pare-se timp să reflecteze (și poate că e mai bine să și rămînă așa). 

Frate, Soro, e groasă! La propriu, vezi bine!

Dar mai întîi puțină știință, ca să înțelegi unde bat. Parșivele astea de virusuri (că sînt ele ARN sau ADN) au la bază aceleași cărămizi structurale (perechi de baze) ca și genomul uman – de unde și puterea lor de a ne face, uneori, rău. Amicul nostru SARS-CoV-2, de-un paregzamplu, are așa, ca la vreo 30.000 de perechi dintr-astea (sau 3×104 pentru matematicienii amatori) [1]. Alții, mai bine garnisiți, ajung și pînă la 2,5 milioane de perechi (2,5×106) [2].

Prin comparație o celulă umană medie conține circa 3 miliarde (3×109) [3]. Asta înseamnă cam tot atîta material genetic cît adună la un loc 3×109 împărțit la 3×104, adică fix 105 sarscovdoi din ăștia (sau, pentru nematematicieni, 100 de mii de bucăți). O celulă sexuală (să zicem, spermatozoid) va avea carevasăzică jumătate din material, corespunzător la 50.000 (5×104) de covidoizi. 

Bun, și ce-i cu asta, te vei scărpina – pe bună dreptate – după ureche.

Urmează partea a doua de știință. Niște cetățeni excentrici (și cam indiscreți, fie vorba-ntre noi) țin socoteala zilnică a contactelor sexuale copiilor născuți. Ieri cică ar fi fost cam 380 de mii [4], ceea ce înseamnă că acum nouă luni a fost ceva acțiune pe mica noastră planetă albastră. 

Și iarăși vei zice, ce mă privește pe mine și, mai ales, unde vine de intră covidu’ în toată tărășenia.

Iată acum și ultimul ghem de informație care ne va scoate urgent la capătul tunelului, acolo unde de regulă ne așteaptă, pururi caldă, nerăbdătoare și plină de speranță, Luminița. Se estimează că în cursul unui contact sexual undeva între 200 și 500 de milioane de spermatozoizi își fac cale în corpul, de regulă, femeii (pentru simplificare să luăm cifra de 300 de milioane, sau 3×108) [5]. Asta înseamnă material genetic total echivalent unui număr de 3×108 x 5×104 = 15×1012 sarcovdoi. 

Și acum bomba: tot acest material genetic primit de (orice) femeie în cursul unei banale încercări de concepere este străin corpului ei (pentru că provine de la soț, cel puțin în teorie neînrudit cu ea) și poate genera o reacție imună de respingere în fața unei masive invazii de material non-self (spre comparație, nivelul considerat ca infectant pentru SARS-CoV-2 pornește de undeva de pe la 108 copii virale [6], un număr cu cinci ordine de mărime inferior). 

Tot nu te-ai prins? E bine, asta ne dă ceva speranță că nici ei nu se vor prinde prea curînd (deși nu aș paria nici măcar o pereche de șosete folosite pentru asta).

Vezi tu, virusul în esența lui e un guguloi de material generic învelit într-un soi de mărgică numită capsidă. Bacteriile așijderea, doar că au o membrană celulară mai acătării, ca și spermatozoidul nostru. Hopa! Înseamnă asta oare-oare că spermatozoidul e de fapt o celulă cu potențial infectant pentru femeie? Da, absolut pozitiv; doar că Mama Natură, în înțelepciunea ei profund feminină, transformă (sau să zic, transfigurează?) un eveniment cu un categoric înalt potențial infectant într-unul cvasi-inofensiv prin care viața merge mai departe [7]. Adică taman invers decît ne-ar spune, la prima și rece vedere, rațiunea.

Adică cum?

Încă o dată se dovedește că viața e mai complexă decît pot mințile noastre simple să ducă și cu siguranță mai mult decît pot pricepe capete înfierbîntate de politicieni făcuți la apelul bocancilor și de doctori care citesc cărțile de medicină de la coadă la cap.

Iar morala? E simplu: cîtă vreme vom privi tot ce ne înconjoară ca pe un potențial dușman, asta vom și căpăta. La fel ca și cancerul, infecțiile ne transmit prin propagatorii lor (virusuri și bacterii așijderea) un mesaj. Un mesaj care poate că nu ne e neapărat și invariabil nefavorabil, dacă am avea înțelepciunea și răbdarea pentru a-l descifra. Un mesaj despre care am afla, poate, că merge în sensul și nu în contra vieții.  

PS: te rog să nu trimiți acest material prietenilor și nici să-l împărtășești pe pagina ta de facebook (știu că ai una), că s-ar putea să le dăm idei iar la anul să ne trezim amenințați de o hiper-super-mega pandemie de nașterită propagată de recent demascatul dușman public numărul unu, recte spermatozoidul; după cîte am văzut și auzit primăvara asta eu, unul, nici nu vreau să mă gîndesc la consecințe.

Așadar, citește și ține pentru tine. 

Și speră mereu în mai bine.

  1. https://www.biotechniques.com/coronavirus-news/coronavirus-sorting-the-fact-from-the-fiction/
  2. https://www.britannica.com/science/virus/Size-and-shape
  3. https://www.genome.gov/human-genome-project/Completion-FAQ 
  4. https://www.worldometers.info
  5. https://americanpregnancy.org/preventing-pregnancy/pregnancy-myths/
  6. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0160412020312800
  7. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3570961/#!po=0.757576

Leave a comment

Your email address will not be published.