avem o boală, cum procedăm? 14


motto: “Dorința fierbinte de a fi fericit este legitimă și miraculoasă.” – Nichita Stănescu

Nu cred să existe pe lume cineva care să-și dorească în mod conștient să fie bolnav. Elevii care înghit cretă pentru a fenta o teză o fac cu siguranță din inconștiență. Iar deținuții care-și bat cuie-n cap pentru cîteva zile de “evadare” procedează probabil așa dintr-un calcul disperat. Pentru fiecare dintre noi sănătatea e cel mai prețios avut, dovadă fiind și perseverența cu care o invocăm în mai toate urările pe care ni le facem unii altora. Ca să-l parafrazez pe Poet, “Dorința fierbinte de a fi sănătos este legitimă și miraculoasă.”

Toate bune și frumoase, însă cu toate urările și dorințele de bine, în lumea reală ne mai și îmbolnăvim. Primul gînd? De ce eu, cu ce am greșit? După care dăm fuga la doctor să ne facă bine (în fond e treaba lui, că doar de asta a învățat atîta, ca să ne vindece indiferent ce am face noi). Doctorul, după ce ne măsoară din cap pînă-n picioare, ne caută de-a fir a păr și ne descoase cîte-n lună și-n stele, ne spune într-un final – vorba vine – fericit: ai boala asta, pe care ai făcut-o din cauza aia. Apoi ne dă o traistă de doctorii și ne trimite acasă. Și cu asta basta, fiecare cu soarta lui.

O vorbă de duh, foarte gustată prin mediile medicale, zice că o răceală netratată trece în șapte zile; iar dacă e tratată se vindecă așa, cam într-o săptămînă. Doi oameni care fac aceeași boală – să zicem, gripă – nu se vindecă neapărat la fel. Unul “tratează” gripa cu indiferență și se vindecă, iar altul se îndoapă cu medicamente și o tîrîie după el săptămîni întregi. Ca să nu mai spun că se poate și muri de o banală gripă. Pe de altă parte, altcineva face un cancer. Contrar tuturor așteptărilor și în ciuda a tot ce scrie prin tratatele de medicină, omul se vindecă (bașca, uneori “spontan”) și trăiește bine-mersi, ca eroul din poveste, pînă la adînci bătrîneți.

Ce vreau să spun? Găsirea cauzei unei boli, așa-numita “etiologie”, nu ne arată neapărat ce se va întîmpla mai departe cu omul si cu boala lui. O pală de vînt poate avea asupra noastră efecte diverse; depinde cum ne prinde. Dacă sîntem bine înfipți pe picioare, ne scutură un pic și atît. Dacă ne găsește pe picior greșit, ne trimite puțin la plimbare. Iar dacă, doamne ferește, ne ia complet prin surprindere, ne tăvălește de ne merg fulgii. Una și aceeași pală de vînt (etiologie).

Cam așa e și cu boala, că e ea gripă sau cancer. Oricare ar fi cauza, contează și starea în care ne găsește. Și la fel de (dacă nu chiar mai) important e felul în care noi – prin mintea și prin corpul nostru – reacționăm la dumneaei. La fel cum are o cauză, boala are și un sens și, desigur, și o finalitate. Pe care, dacă ajungem să o înțelegem, o putem folosi pentru a influența cursul bolii în favoarea noastră.

Încotro? (sursa foto: www.lifehack.org)

Încotro? (sursa foto: www.lifehack.org)

Medicina propune fiecărui pacient o posibilă finalitate a bolii lui sub forma unui prognostic. Ai boala cutare? Ai șanse de vindecare de atît la sută. Cancer? Mai ai de trăit atît (și nimic mai mult)! Dar asta nu e decît o repetare automată a unui rezultat sec obținut în urma unei analize statistice. Un prognostic medical nu are, în realitate, nimic de a face cu omul în carne și oase căruia i se adresează. Pentru fiecare bolnav, boala lui este unică, la fel precum e și cursul pe care îl ia și, mai ales, deznodămîntul către care se îndreaptă. (Culmea, medicina acceptă acest principiu în dictonul “Nu există boli, ci doar bolnavi”, deși în realitate se comportă taman invers, reducînd suferinzii la simple cazuri care se înscriu într-o anume schemă).

Boala face așadar parte din viața noastră. O primim ca pe un semnal, ne transmite prin desfășurarea ei un mesaj și ne oferă, prin finalitatea pe care ne lasă să o întrezărim, șansa de a ne transforma.

Noi putem alege să dăm curs acestei invitații. Sau nu.
Iar suferința prin care trecem cu acest prilej ne poate fi cu folos. Sau nu.


Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

14 thoughts on “avem o boală, cum procedăm?

  • arakelian

    Eu te contrazic. E f. multa lume ce se imbolnaveste din neglijenta desi stiu teoria (avem totusi 60% din cazurile de deces legate de bolile cardiovasculare, boli ce ar putea fi prevenite cu un minim de igiena a vietii: miscare, alimentatie mai putina, tigari si beutura mai putina, zahar mai putin – simplu, a? ).
    Si mai sunt un segment puternic de oameni ce isi doresc atentie: si se imbolnavesc. Mi-a trebuit cateva boli ale fiica mii sa imi dau seama ca s-a imbolnavit cand a fost neglijata de mine!!!: de Craciun cand pregateam o peterece cu invitati (nu au mai venit deloc, boala contagioasa), inainte de un concediu cand pregateam bagaj , de ziua mea (cu 2 seri inainte am prajiturit etc). O mai adaug ca exemplu pe maica mea: cand si cand isi uita intentionat tratamentul de tiroida si apoi se vaicareste ca nu vine nimeni sa aiba grija de ea. Iar la intrebarea mea (deja o stiu dupa voce, de la telefon, ca doarme mai prost si slabeste si in kg si forta): dar ti-ai luat eutyrox? si ea incepe: “ca ce stiu medicii astia….” . (un fel de santaj emotional, carevasazica).

    Din punct de vedere psihologic, toate se leaga. Cand am inteles asta mi-am redus nr de crize de astm de la 3-4 pe sapt. la 3-4 pe an: nu, nu s-a tratat, dar am invatat sa zic fara jena: NU, sa plec din medii poluante (fum, pisica, birou cu filtre necuratate), am dormit mai mult si in conditiile prielnice mie (temp. scazuta) etc etc. Pt. o sanatate solida e nevoie sa ne iubim in primul rand pe noi si sa ne protejam, sa invatam sa ne ascultam corpul (si taaare e greu).

    hahaha, sunt comentatoarea ta favorita :)))))))))))))))

    • doctorul Post author

      @ arakelian: îți mulțumesc că mă contrazici, așa pot merge mai departe; altfel, eu ziceam de îmbolnăvirea conștientă (nu cred că se aplică fiicei tale, poate mamei, deși dacă o confrunți s-ar putea să-i provoci o mare uimire, e posibil pe de altă parte ca ea să îți semnaleze faptul că nu de medicamente are ea nevoie ca să îi fie bine); ești cea mai vajnică a mea comentatoare, adevărat, pentru tine merită să continui :-)))))))

  • Alexandra

    Desigur ca prima idee e sa mergem la medic. De obicei o fac atunci cand motivul este unul bun, dar mereu cer remedii naturale, nu pastile. De multe ori incearca sa ma faca sa merg tot la farmacie pentru acele doctorii, insa insistenta trebuie aplicata. Stiu ca cele naturale sunt mult mai costisitoare dar cu timpul se vad diferentele. Nu cred ca vom avea acelasi sistem imunitar de la pastile.

    • doctorul Post author

      @ Alexandra: bună Alexandra, nu știu cu ce te ocupi (sau, vorba poetului, în ce fel populezi realul), însă ai cîteva idei drepte, după mintea mea; îți mulțumesc pentru comentariu, cele bune.

  • Sil

    Interesanta tema articolului. Incredera oarba pe care persoane dragi au avut-o in medici a facut ca unii dintre ei sa nu mai fie printre noi, iar altii, puternic dependenti de medicamente chimice din care sunt nevoiti sa ia zeci zilnic, observarea acestor lucruri m-au facut sa nu mai am nici 10% incredere in medici si acest sistem ticalos. Nu spun ca nu exista si medici competenti si cinstiti dar eu nu cunosc si nici nu caut. Deci daca am o problema, nu alerg la medic si nu iau absolut nici un medicament. Mai degraba incerc sa caut cauza acestei probleme. Cauzele oricarei boli pot fi, in proportii variabile, emotionale, psihice, legate de stres, conflicte, frustrari, excese, alimentatie, expunere la virusi, bacterii, poluare, etc. Bolile care au la baza emotii nedigerate trebuie constientizate si tratate cu ajutorul unor practici gen yoga, psihoterapie, meditatie, etc. Foarte multe probleme se pot trata prin alimentatie, dar prin alimentatie se poate intelege si post, depinde cat de grava e problema, hidratare corespunzatoare, oxigenare, detoxifiere a organismului si remedii naturiste. Foarte importanta este si combaterea acidozei si mentinerea ph-ului in limite usor alcaline. Este important sa stii 100% ce bei, ce mananci si sa-ti doresti 100% sa te vindeci cat mai repede. Este important sa AI INTENTIA sa te vindeci. Ce inseamna asta? Cand am intentia sa-mi iau un mar de pe masa, stiu SIGUR, cu o rata de reusita de 100%, ca peste putin timp ma voi ridica, voi merge pana la masa si voi lua acel mar. Nu exista sanse de a da gres. Asa si cu intentia de vindecare, ne putem vizualiza din nou sanatosi, in deplina posesie a corpului si a spiritului nostru. Cred ca nu dau gres afirmand ca cele de mai sus reprezinta “une approche” valabila pentru orice fel de boala am avea. Informatiile cu adevarat fiabile nu se gasesc in tabloide, sau forumuri pe net, trebuie sa alegem cu mare grija sursa informatiei. Pentru cei interesati, va pot recomanda cateva carti care va pot ajuta si care nu ar trebui sa lipseasca din nici o casa.

    • doctorul Post author

      @ Sil: bună, îți mulțumesc pentru comentariul extrem de elaborat; medicii sînt și ei oameni, ca fiecare dintre noi, iar dorința (sau dacă vrei, intenția) lor de a face bine nu cred că poate fi pusă la îndoială; în cele mai multe cazuri sînt însă constrînși de sistem (creat tot de niște oameni) și de mijloacele (deasemenea umane) avute la îndemînă; mulți dintre ei realizează aceste lucruri undeva pe la mijlocul carierei, cînd deja opțiunile sînt extrem de limitate; sugestiv exemplul cu mărul, întrebarea mea e: de unde vine (ce naște) această intenție? și ce o susține pînă la realizarea ei? cam așa e, zic eu, și cu boala (sau, mă rog, suferința); aștept sugestiile pentru cărți și îți mulțumesc anticipat; cele bune, sănătate.

      • Sil

        Problema cu doctorii este ca timp de 8 ani din viata ei sunt constransi sa invete doctrina si sa joace jocul dictat de Big Pharma. Ei rateaza o sumedenie de alte cunostinte necesare in a deveni un adevarat vindecator. Un bolnav nu poate fi tratat numai cu medicamente, in mod sigur acest om are sufletul suferind, iar boala s-a materializat si in plan fizic. Medicul trebuie sa ia in considerare cauzele si sa actioneze asupra lor, nicidecum asupra simptomelor. Ce poate cunoaste un tanar absolvent despre energiile subtile, emotii si suferinte psihice, medicina energetica, rugaciune, meditatie, homeopatie, reiki, florile lui Bach, medicina chinezeasca, tibetana, hindusa, despre chakre si meridiane energetice? Mai pomenesc despre Noua medicina germanica a doctorului Hammer? Si acum te intreb: poate ca intentia medicului este buna, el pune in aplicare ceea ce a invatat pe bancile facultatii, dar ce sanse are el sa ma vindece fara efecte secundare, fara recidive si fara a-mi induce o dependenta fata de anumite molecule? Foarte mici sanse, pentru ca el a invatat numai sa prescrie antibiotice pentru orice guturai, ibuprofen pentru orice inflamatie, statine pentru falsul colesterol mare, chimio si cobalto pentru cancer, s.a.m.d. Remarca, nici nu am pomenit de sistemul ticalos sau de mijloacele restranse avute la indemana. Undeva ajungem si la increderea si respectul pe care le avem sau nu fata de astfel de indivizi. Am cunoscut demult un Doctor in medicina (am subliniat acest fapt, nu era vreun vraci) extraordinar, care diagnostica prin poze Kirlian (iti fotografia aura si astfel punea un diagnostic fara gres), apoi trata orice boala prin homeopatie si aparate complexe energetice. Nu punea nici o intrebare pacientului, stia tot, iar cu mine, si nu numai, a reusit o vindecare spectaculoasa in numai 4 sedinte, mi-a spus si de ce afectiune rara sufeream, pe cata vreme investigatiile facute la spital nu dadusera nici un rezultat. Acest mare domn avea o reputatie enorma, iar sala sa de asteptare era plina tot timpul, multi veneau si din strainatate sa se trateze la el. Fiind foarte in varsta, dupa moartea lui, cabinetul s-a inchis si nimeni nu i-a preluat stiinta. Mi-a mai fost dat sa cunosc un alt medic brilliant care, in cateva sedinte de acupunctura, te punea pe picioare chiar daca sufereai de afectiuni severe. Si venea el acasa daca nu puteai sa te deplasezi, Francezii au o vorba care rezuma situatia actuala: “Tout fout le camps”… He-he, esti tare, in numai cateva fraze m-ai provocat la povesti, tot ce-am scris pana acum este numai pentru prima parte, mai trag cu ochiul si la meci, joaca PSG cu RM 🙂 In afara de faptul ca ai facut medicina dar nu practici, si ai un site unde nu prea scrii des, tu cu ce “populezi realul”? Intrebarea a doua, in legatura cu INTENTIA, merita un raspuns menit sa-i ajute pe ceilalti, asa ca ma gandesc cum as putea sa exprim cu cuvinte simple si clare, ceva care depaseste cuvintele. Dar poate te-am plictisit deja… 🙂

        • doctorul Post author

          @ Sil: mda, se pare că ești chiar mai pornit decît mine, văd că ai și argumente, ba observ chiar că ai și o peste medie înțelegere a fenomenului medical; foarte bine pentru tine; dacă tot am ajuns să ne duelăm în opinii, mai ia cîteva de aici: medicina de astăzi (dimpreună cu practicanții ei, medicii) este (sînt) o reflectare a noastră (societate, comunitate, fiecare individ luat în parte); altfel spus, ea nu ar fi evoluat spre forma actuală dacă (și) terenul nu i-ar fi permis-o; sufletul a dispărut din ecuație mai întîi din societate ca ansamblu, iar abia mai apoi din practica vindecării; medicamentele de sinteză au apărut ca urmare a unei (ne)omenești dorințe pentru profit (de fapt pentru controlul asupra celorlalți), altoită pe un luciferic orgoliu (cu efectul nefast al ignorării, iar apoi al încălcării deliberate și fără scrupule a Legii); Doctorul tău nu te-a vindecat, ci doar ți-a dat o zbrîncă în direcția cea bună, iar tu ai făcut (cu ajutor) restul, în primul rînd prin faptul că ți-ai dorit și ai acceptat propria vindecare; niciun doctor, oricît de docent ar fi el, nu ne poate vindeca în pofida propriei noastre voințe; îți răspund și la întrebare: “populez” realul cu propria mea ființă și încerc să-i dau foarte concretei ei existențe un sens (de fapt, ca să fiu corect, să-i aflu sensul); iar între timp exersez răbdarea (lucru care, te asigur, nu e chiar de colea, că nu-mi iese chiar de fiecare dată); mă bucur că te-am ispitit să te deschizi, plictiseala nu are vreo putere asupra mea cînd mă aflu în preajma cuiva care gîndește cu capul lui (sau, ca să fiu mai exact, a cuiva care are capacitatea de a selecționa, din multitudinea de gînduri fără noimă care ne dau tîrcoale, pe cele susceptibile de a trezi interesul unui preopinent – bunăoară mie); cele bune, sănătate.

  • Marina

    Intr-adevar, nu cred ca vrea nimeni sa se imbolnaveasca in mod intentionat insa in majoritatea cazurilor, neglijenta si nepasarea de consecinte e cauza principala. Deci ar cam trebui sa diminuam cauza, decat sa ne chinuim dupa sa scapam de ce am obtinut.

    • doctorul Post author

      @ Marina: îți mulțumesc pentru comentariu, Marina, eu băteam undeva dincolo de simpla “evitare” a bolilor, dar e bună și asta, în lipsă de altceva; cele bune …

  • arakelian

    domnul doctor, de jumatate de an nu ati mai scris. Eu va astept, sigur mai aveti multe de zis.

    In rest, Sarbatori fericite, vine Pastele!

    • doctorul Post author

      @arakelian: nu am mai scris pe blog, adevărat, dar de scris am scris; revin cît de curînd, îți mulțumesc pentru interes și pentru urări; cele bune, sănătate …