În urma seminarului online de la sfîrșitul lunii octombrie am promis că voi reveni cu cîte o scurtă dezvoltare pentru două dintre ideile care mi s-au părut mai importante.

Prima este o teorie pe cît de interesantă, pe atît de tulburătoare într-un anumit sens. Ea spune, nici mai mult nici mai puțin, că încă de la naștere avem sădite în corpul nostru semințele unui cancer.

Cum e posibil?

Ideea s-a conturat pornind de la observația că, în stadiile ei incipiente, placenta are un comportament asemănător cu cel al unei tumori maligne. Astfel, pentru a pregăti fixarea, iar apoi dezvoltarea și transformarea embrionului uman în făt și mai apoi în copil, trofoblastul – denumirea placentei în stadiile ei inițiale – proliferează (crește în dimensiuni), invadează (țesutul din jur) și își dezvoltă propriile vase de sînge (viitoarea rețea sanguină materno-fetală ce va asigura schimburile de hrană și de oxigen).

Această creștere aparent necontrolată încetează la un moment dat, iar trofoblastul devenit placentă devine un organ – chiar dacă temporar – cu structură și funcții precise.

La naștere, grupuri de celule din țesutul placentar (fostul trofoblast) rămîn cuibărite în formă inactivă și nediferențiată (celule stem) în diverse țesuturi și organe ale noului-născut. Probabil o măsură de precauție pentru cazurile de îmbolnăvire, moment în care aceste celule ies din stadiul dormant și contribuie la repararea țesuturilor sau organelor afectate de boală (pe același principiu pe care se bazează terapia – foarte la modă acum – cu celule stem).

Cancer vegetal (sursa: www.math.u-bordeaux1.fr)

Se pare însă că aceste celule ascunse pot fi activate și de alți stimuli, moment în care există riscul ca ele să ia calea unei dezvoltări maligne. Adică să se transforme într-un cancer, cu punctul de plecare în oricare dintre zonele din corp în care cuiburile de celule sînt prezente.

Teoria a fost elaborată cu mai bine de un secol în urmă, dar a fost pur și simplu ignorată din cauza excentricității ei. Mai apoi a fost reluată și confirmată prin descoperiri succesive, ajungînd în ultimii ani să se bucure în sfîrșit de atenția pe care ar fi meritat-o dintru început.

Teoria este consistentă și cu observația că în decursul unei vieți pot apărea de mai multe ori celule maligne în corpul nostru, însă asta nu înseamnă că facem neapărat și cancer.

Așadar, ne naștem cu cancer și trăim cu cancer. Iar uneori mai și murim de cancer.

Un gînd cu care, iată, ar trebui să începem să ne obișnuim.