Aspirină-aspirină (foto: www.wydeworld.com)
Apa caldă spală. Apa caldă cu săpun spală mai bine.
Cam așa stă treaba și cu noua armă propusă recent pentru continuarea marelui război împotriva cancerului, nimeni alta decît … vechea aspirină. Care, un pic tunată pe ici pe colo prin părțile esențiale de către părinții ei adoptivi (un grup de cercetători americani), a ajuns atotputernică precum croitorașul cel viteaz, cel care dobora cincizeci dintr-o lovitură. Aspirina noastră se încumetă deocamdată zice-se la doar unsprezece dușmani (citește forme de cancer), performanță care nu e nici ea chiar de colea.
Care să fie însă chichirezul, că doar proprietățile anticancerigene (certe, însă nu extraordinare) ale aspirinei erau cunoscute deja. În fond, aspirina este un antiinflamator, iar cancerul se hrănește din inflamație cronică. Ei bine, după cum spuneam, aspirina noastră a primit ceva întăritori sub coajă. Manevră care i-a sporit înmiit putirințele, tot așa precum jarul păscut pe stomacul gol îi creștea însutit forțele calului celui răpciugos din poveste.
Drept urmare, aspirina noastră revăzută și adăugită se poate lua acum la trîntă dreaptă cu nu mai puțin de 11 tipuri de cancer, printre care cele de colon, de prostată, de pancreas, de sîn, dar și leucemie.
Iar chichirezul, cum spuneam, constă din adăugarea a două substanțe: una cu rol de protecție împotriva efectelor iritante, cealaltă cu rol de inhibare a dezvoltării maligne. În acest fel, susțin promotorii ideii, eficiența anticanceroasă a crescut de o sută de mii de ori față de aspirina clasică.
Deocamdată cele descrise aici au fost testate doar pe șoareci, iar pînă la folosirea acestei super-aspirine la oameni vor mai trece cîțiva ani buni.
Eu unul abia aștept să văd și minunea asta.
(știrea a înroșit canalele media zilele trecute, însă eu am găsit-o pe Realitatea online)
