Leac sau medicament? (sursa: www.medicinal-thaiherbs.blogspot.com)

Revin asupra subiectului de ieri deoarece am realizat, chiar în timp ce-l tratam, că am abordat problema oarecum limitat. Vorbind adică doar despre vitamine, cînd aș fi putut digresa despre medicament(e) în general. Reiau și (doar) punctez, ca să nu mă repet:

Faza sălbatică

Erau vremurile de aur în care hrana (ne) era leac și viceversa, după cum bine a spus-o chiar tăicuța Hipocrate. Un timp pe care încercam să-l trăim (cît) mai sănătos, pentru a evita să ne îmbolnăvim (perspectivă care ne înspăimînta de-a dreptul).

Perioada cultivată

Cam de pe aici leacul nu a mai fost (doar) hrană și a început să se transforme în medicament. Pentru care, normal, a trebuit să începem să plătim. Iar dacă tot am dat un ban, măcar să merite. Și uite-așa am început să cochetăm cu boala, că doar de acum exista ceva (și cineva) care să ne îndrepte, la o adică.

Epocă sintetică

Avem acum doctori, farmaciști, oameni de știință, cercetători și academicieni, iar toți aceștia se îngrijesc, care mai de care, de sănătatea noastră. Există medicamente pentru orice, iar dacă nu, cît ai zice “pește” mai scotem unul din joben. Nu mai contează cît plătim pentru ele, simplul fapt că știm că există ne face să considerăm că merită “efortul” de a ne îmbolnăvi, doar pentru a ne face apoi bine. Riscul a devenit un loc comun, iar boala un sport extrem în care ne angrenăm cu inconștiența unei turme de oi aflate în traversarea unei autostrăzi neîngrădite (pentru că, nu-i așa, mai avem în plus și filmele americane în care totul – pînă chiar și moartea – se termină cumva cu bine).

Dar mai urmează ceva.

O etapă ai cărei “muguri” au început deja să încolțească și la ale cărei consecințe nici nu vreau să mă gîndesc. Pentru că între timp am devenit atît de buni la producerea de noi medicamente, încît bolile de care sîntem, noi oamenii, capabili (ființe limitate, ce vreți) nu par să mai țină pasul. Drept pentru care am început să le inventăm. Doar nu o să lăsăm minunații oameni în halate albe din laboratoarele de cercetare să trudească degeaba. Au descoperit – prin șansă sau din întîmplare – vreo moleculă care poate trece drept medicament? Păi atunci musai trebuie să-i găsim acestuia și o boală pe măsură, una potrivită cu timpul și cu banii irosiți … ăăă … pardon, investiți în cercetare. Și uite-așa ajungem în situația de a fi făcuți să credem că ne-am îmbolnăvit, pe rînd, de gripa aviară, apoi de cea porcină (pardon, nouă), ca să nu mai amintesc de exotica maladie a vacii nebune. Și nu am pomenit aici, după cum observați, decît de bolile celebre, cele care au reușit să ajungă la statutul de vedetă internațională cu acces garantat la știrile de maximă audiență.

Nu știu cum să numesc ceea ce se-ntîmplă deja, mai mult sau mai puțin evident, pe la spatele nostru. Însă sper din răsputeri să ia sfîrșit cît mai curînd.

Înainte chiar ca eu să-i găsesc vreun nume.