Angelina

Lissa

Pentru că mi-am permis deja prea mult dat cu părerea apropo de “eroica” decizie a Angelinei Jolie, voi posta (în două tranşe) un articol pe aceeaşi temă scris de o anume Lissa Rankin. Lissa are trei calităţi pe care eu nu le pot revendica: e femeie, e medic specialist ginecolog-obstetrician şi e americană. Carevasăzică, mult mai în măsură să emită o opinie credibilă (spre deosebire de subiectivul de mine). Aşadar, stimabililor, articolul:

A fost Angelina Jolie „vrăjită medical”?

de Lissa Rankin

În acest articol din New York Times, actriţa de top Angelina Jolie a anunţat curajos că a luat dura decizie de a suferi o mastectomie bilaterală electivă,  după ce doctorii ei au avertizat-o că are un risc de 87% de a dezvolta un cancer de sîn şi un risc de 50% pentru un cancer ovarian deoarece mama ei a murit de cancer de sîn şi ea poartă gena BRCA1. Deşi susţin în totalitate dreptul Angelinei de a-şi scrie singură Reţeta şi deşi admir curajul ei de a ieşi public cu ceea ce alţii ar putea ascunde, ca specialist în obstetrică-ginecologie cu o pasiune pentru medicina minte-trup, această ştire intempestivă mă preocupă din varii motive.

Efectul nocebo

În capitolul 2 al cărţii „Mind Over Medicine” redau datele ştiinţifice despre „efectul nocebo”, opusul efectului placebo, cînd credem că ceva ne va afecta sănătatea – şi chiar o face. Într-un studiu de caz, un bărbat a fost diagnosticat greşit cu cancer şi informat că va mai trăi doar 3 luni. A murit exact 3 luni mai tîrziu, iar autopsia nu a găsit nici un cancer.

Într-un alt studiu de caz de domeniul fantasticului, o femeie născută vineri pe 13 în mlaştina Okefenokee lîngă graniţa dintre Georgia şi Florida a fost una din cele trei fete aduse pe lume în acea zi de o moaşă, care a declarat că toate cele trei fete născute într-o aşa nefericită zi sunt blestemate. Prima, a anunţat ea, va muri înainte de a 16-a aniversare. A doua nu va trece de 21 de ani. Iar pacienta în cauză a aflat că va muri înainte de 23 de ani.

După cum se pare, primele două fete au murit în preziua aniversărilor de 16 şi  21 de ani. A treia femeie, îngrozită că va muri la a 23-a aniversare, s-a prezentat la spital cu o zi înainte de ziua de naştere, cu hiperventilaţie. Aproape imediat, chiar după ce a împlinit 23 de ani, a murit, confirmînd prezicerea moaşei. Acesta este un exemplu extrem de efect nocebo, în care gîndurile izvorîte din teama pentru propria sănătate te pot realmente ucide.

„Vraja medicală”

În cartea sa „Vindecare spontană”, Dr. Andrew Weil susţine că doctorii se pot angaja neintenţionat în ceea ce el numeşte „vrăjitorie medicală”. Cînd declarăm pacienţi ca avînd o boală „cronică”, „incurabilă” sau „terminală”, putem programa în subconştientul lor credinţe negative şi răspunsuri declanşatoare de stres ce fac mai mult rău decît bine. Ce dovadă avem că ei nu vor fi unul din cazurile-studiu ce apar în Proiectul Remisie Spontană (Spontaneous Remission Project), fiind vindecaţi de aşa-numitele boli „incurabile”?

Prin etichetarea unui pacient cu un pronostic negativ şi lipsirea lui de speranţa că vindecarea e posibilă, putem în cele din urmă demonstra că prognosticul negativ atribuit pacientului nostru e corect. Nu am avea mai mult de cîştigat oferind speranţă şi determinînd mintea să elibereze substanţe favorabile sănătăţii ce pot ajuta mecanismele auto-reparatorii ale organismului?

E realmente sănătos pentru oricare dintre noi să ştim că am putea avea un risc de 87% pentru orice boală? Chiar vrem să ne otrăvim minţile cu asemenea gînduri clădite pe teamă, care apoi ne forţează să luăm decizii dacă să ne tăiem sau nu electiv părţi ale corpului perfect sănătoase?

va urma …