sînt bolnav, nu îmi e bine
vreau să mă ridic din boală şi nu ştiu cum
aş schimb ceva şi nu ştiu ce
şi totuşi e atît de uşor, atît de nespus (şi de nesperat) de uşor
tot ceea ce e nevoie pentru a mă vindeca e o simplă întoarcere în sănătate; nu trebuie să schimb nimic pentru că nu e nimic de schimbat
şi chiar dacă mi-aş propune să schimb ceva tot nu aş avea cum; pentru că nu e nici în ştiința, nici în puterea mea să o fac
ceea ce stă în puterea mea e doar să înțeleg, să accept şi să mă supun; sau, într-un singur cuvînt, să îmi asum
sînt aici pentru că ce am făcut pînă acum a fost să schimb – sau mai degrabă să încerc să schimb – ceva ce era bine întocmit
am încercat să schimb ceva fără să fie nevoie, am vrut să fiu (alt)cineva, deşi nu acela îmi era felul; am pornit pe un drum care nu era al meu şi iată, acesta m-a adus într-o fundătură
ce şi cum am trăit pînă acum a fost o deviere – iar acesta e chiar motivul pentru care am ajuns în acest moment de restrişte al vieții mele
acum tot ce am de făcut e să revin la cele de care, din neştiință sau din (prea multă) îndrăzneală, m-am îndepărtat
să redevin cel pe care, din slăbiciune sau din nesăbuință, l-am ignorat, l-am ascuns, l-am denigrat
nu să (mă) schimb, pentru că nu am nimic de schimbat
să mă întorc
să revin
să redevin