Uitîndu-mă în urmă, nu pot să spun că mă prăpădesc după perioada petrecută în armată.
Însă unul dintre meritele experiențelor de viață mai puțin plăcute este acela că ne învață să prețuim altfel micile bucurii pe care aceasta ni le rezervă totuşi. Un astfel de moment a apărut atunci cînd unitatea în care îmi făceam stagiul militar a trebuit să-şi reîmprospăteze stocurile strategice de biscuiți. Iar stocurile vechi au fost date la consum. Poate nu pare, însă prin comparație cu mîncarea oferită de o popotă, biscuiții sînt o adevărată delicatesă.
Dar ce sînt biscuiții şi ce caută ei în armată? Într-un mediu de intens şi susținut efort fizic precum armata, biscuiții reprezintă sursa ideală de energie pentru situațiile extreme. Ieftini şi compacți, sînt uşor de procurat şi de transportat. Deoarece conțin elemente greu alterabile, pot fi păstrați un timp relativ îndelungat. Dar adevărata “valoare” a biscuiților este dată de compoziția lor, în esență făină cu zahăr. Făina înseamnă amidon, care poate fi asemuit unui lanț ale cărui “verigi” nu sînt nimic altceva decît tot molecule de zahăr. Care trebuie doar digerate şi absorbite de tubul digestiv pentru a putea fi folosite de corpul nostru.
Aşadar biscuiții sînt de fapt (şi nici o surpriză aici!) o combinație de zahăr cu zahăr. Sau, dacă vreți, de zahăr instant (zahărul propriu-zis) şi zahăr cu eliberare prelungită (amidonul din făină). Un fel de rachetă în două trepte. Care ne poate duce foarte repede pe un drum cu sens unic pentru sănătate: boli cardiovasculare, diabet, obezitate, precum şi fel de fel de forme de cancer.
Dar mai e un aspect. Pentru a le prelungi perioada de valabilitate, biscuiții (şi multe alte “alimente” similare) sînt preparați folosind uleiuri vegetale hidrogenate, care sînt mai stabile decît cele naturale. Dar şi mai puțin “prietenoase” cu sănătatea noastră. Deşi există încă destule controverse privind rolul grăsimilor hidrogenate în apariția cancerului, unele studii recente au demonstrat că acestea ar putea constitui un factor de risc pentru cel puțin două tipuri de cancer, anume cancer de prostată şi cancer de sîn.
Aşadar biscuiți, dar biscuiți cu grijă!
Pingback: cinci pentru infern | tot ce (nu) ai vrut să ştii …