Varza, căruța şi chinezii (foto: www.wikipedia.org)
Mai țineți minte filmele româneşti “Profetul, aurul şi ardelenii” şi “Artista, dolarii şi ardelenii”? Probabil rezultatul unui omenesc sentiment de invidie generat de succesul neaşteptat al unor surogate similare made in Italy şi încadrate într-un gen cu duioşie botezat spaghetti western. Un fel de western mămăligă de-al nostru, dacă vreți (şi dacă ne va întreba cineva vreodată). Încercați doar să vă imaginați că următorul mega-succes de la Hollywood ar fi un film american numit “Miorița”. Filmat în întregime pe vreo gură de rai din Wyoming, cu o echipă de actori din prin Nebraska.
Toată această lungă introducere doar ca să explic un titlu. Dar a meritat, o să vedeți.
Are Marin Preda în “Cel mai iubit dintre pămînteni” o snoavă plină de tîlc. Un țăran merge la Cluj să se caute de sănătate. Doctorul, un renumit profesor, le arată studenților săi radiografia acestuia în timp ce comentează cu gravitate: “- Moare, moare!” Omul nostru, care tocmai băgase capul pe uşă ca să vadă ce se mai întîmplă, se retrage tiptil şi se face nevăzut, fără să mai afle că tocmai fusese diagnosticat cu un cancer. După vreo lună se întoarce pentru control, într-o formă vădit mai bună. Profesorul, care nu se aştepta să-l mai vadă în viață, îl întreabă descumpănit ce a făcut. La care hîtrul nostru îi spune: “- Am făcut întocmai cum mi-ați spus dumneavoastră. Am băut moare.”
Mi-am amintit această poveste astăzi, cînd cineva mi-a spus o variantă a ei, cu precizarea că e originară de pe undeva din Ardeal. Cluj, Ardeal, parcă se leagă. Dar dovada, dovada unde e? Căci fără o dovadă palpabilă povestea noastră ar rămîne doar o mostră de umor negru cu răspîndire restrînsă la spațiul carpato-danubiano-pontic (dată fiind bariera lingvistică inerentă jocului de cuvinte pe care se bazează).
Varză să fie (foto: www.wikipedia.org)
Spre seară mi-am dat seama că această dovadă există. Şi nu numai că există, dar am chiar şi acces la ea. Drept pentru care o dau mai departe, cu divulgarea completă şi ireversibilă a sursei. Care sursă ne propune la intrigă o dilemă cum mai putem întîlni doar în filmele cu Hercule Poirot. Anume că femeile poloneze care au ales să trăiască visul american prezintă o rată de 4 ori mai mare a cancerului de sîn decît suratele lor mai conservatoare, care au ales să rămînă la coada vacilor personale din țărişoara lor natală.
Cercetătorii (americani, de data asta) au mirosit imediat un os de ros şi s-au pus pe cercetat. Şi-au cercetat, şi-au cercetat, pînă nu a mai rămas piatră peste piatră prin curte şi borcan lîngă borcan prin cămară. Pentru că aici, în cămară, se afla şi cheia problemei, subtil pitită sub un borcan cu varză acră.
Pentru partea teoretică aveți toate detaliile în articolul de care vă spusei.
Pentru partea practică fuga la piață, că vine sezonul.
Când eram copil, auzeam de ” moarte”. Nu știu câți ani să fi avut. Ce știu este că morții erau bătrâni.
Mai știu că toată lumea se hrănea cu ceea ce producea în gospodărie, de la legume, la carne.
Între timp, lucrurile s-au schimbat mult. Din toate punctele de vedere. Se moare din tot felul de motive…
p.s. bunica punea lângă ciorbă un vas cu zeamă de varză. Combinația era foarte bună! Cred că și sănătoasă..
Când m-au vizitat niște francezi,elevi de gimnaziu, unul s-a îmbătat rău. Intrasem în panică. Mi-a venit în minte rețeta de la bunica- zeamă de varză. A fost extraordinară!!!
@incertitudini: e bună la toate varza asta, se pare; mă bucur că ți-am stîrnit atîtea amintiri cu subiectul meu despre varză; cele bune.
Dar varza murată în vin, după rețeta alsaciană, ar fi la fel de bună? 🙂
@silavaracald: nu cunosc rețeta alsaciană, însă sună bine; după cum e bună și o varză murată lîngă un vin (de preferat roșu, o să vedem de ce), bineînțeles consumat responsabil; mulțumesc pentru pont, poate îmi dai și mie rețeta; cele bune.
Este vorba de célébra « choucroute alsacienne » ?!
Uite reteta, daca esti curios (pardon silavaracald dar o am la mana)
O varza mare
2 cepe
200 gr grasime de gasca
1 litru de vin alb
3 capatanii de usturoi
2 cuisoare
2 foi de dafin
1 kg de carne de porc grasa
500 gr de sunca
400 gr de carne de porc afumata
8 carnati mai mari
Toate astea fierté timp de vreo 2 ore
Ce zici pentru o asa reteta « dietetica » mérita sa te apuci, in sfarsit, de gatit !
Bucataria frantuzeasca are si ea scaparile ei… « alsaciane » ! Curios cum marea majoritate a retetelor traditionale sunt excesiv de grase si greu de digerat !!
@nicoletagradea: îți mulțumesc pentru rețetă, lasă că o îmbunez eu pe slvc cumva; poate mă apuc și de gătit, cu așa o rețetă îmbietoare; dacă te uiți bine are și usturoi, ceapă, care mai taie din grăsimi; s-auzim de bine.
Pingback: de la un om către altul | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Aha, deci avantajul femeilor conservatoare care se ocupă de conserve. 🙂
În plus, cred că mă îndemni subtil să vin mâine de la piaţă cu un sac de varză (în cârcă, întrucât doar ce ţi-am mărturisit când cu resveratrolul (aşa-i zice? sau fac şi eu precum prietena mea care nu reuşea, în clasa a cincea, să ţină minte “mojar cu pistil” şi-i tot trăgea cu “manjou cu pistil”?) că n-am carnet de şoferiţă.
@teodora: sînt sigur că vei găsi şi pentru varză o soluție, aşa cum te-ai descurcat şi cu dovleceii şi cu vinetele.
Pingback: s-a băgat varză | tot ce (nu) ai vrut să ştii …