Mult fum. Este noua compoziție a aerului din marile oraşe. Dar nu numai.
După ce mii – dar ce zic eu mii, milioane! – de ani am respirat cuminți – alături de toate celelalte lighioane de pe fața pămîntului – un aer compus din doar două elemente, noi oamenii am decis că a venit timpul să facem o schimbare. Şi am mai adăgat unul, după cum ne-a dus pe noi capul.
“Să fie fum!” a spus la un moment dat, cu mimată înțelepciune, Homo sapiens. Iar fumul a început să curgă peste noi din toate cele: locomotive, cuptoare, furnale şi motoare. Dar şi, culmea “rafinamentului”, din “țigare”.
Am avut astăzi parte de o zi frumoasă, cu cer senin şi cu mult soare. Spre seară am plecat la pas către un concert de chitară. Marele oraş m-a întîmpinat cu bulevarde pline de maşini, zgomot şi fum. Ca să scap de senzația de sufocare, am simțit nevoia să mă “fofilez” pe străduțe secundare.
După spectacol cineva a propus să mergem la un pahar de vorbă. “La o terasă, afară”, a insistat un prieten (fumător) către mine, cunoscîndu-mi opțiunea de nefumător. Doar ce ne-am aşezat la masă, că instantaneu a apărut în jurul ei un adevărat baraj de fum. La un raport fumători/nefumători de 2:1, am realizat imediat că nu am nici o şansă, însă era prea tîrziu ca să mă ridic şi să plec. O politețe fără noimă m-a țintuit de scaun, în ciuda faptului că nimeni din cealaltă tabără nu s-a sinchisit nici o clipă de nevoile mele de nefumător.
Fum pentru toată lumea (foto: http://english.pravda.ru)
Zilele astea se întîmplă o adevărată nenorocire în Indonezia. Un vulcan scuipă lavă şi fum cu care ucide oameni. Iar ei, oamenii, fug care încotro din calea lui. Nu am auzit încă de nici un grup de iubitori de fum care să se suie în avioane cu destinația Java pentru a se bucura de acest “dar” al naturii. Nici o agenție de presă nu a relatat despre vreo tabără de balneo-fizio-terapie care să adune la poalele respectivului munte oameni fascinați de beneficiile pentru sănătate ale unui fum absolut natural, cu origine controlată.
Nu înțeleg de ce oamenii, în fața acestei fabuloase oportunități fumigene, preferă să se delecteze în continuare cu nişte surse atît de meschine de fum precum țigările. Pentru care mai trebuie pe deasupra să şi plătească.
Dar la fel de adevărat e că nu trebuie să le înțeleg eu pe toate.
Doctore, chiar daca n-as crede o iota din ceea ce spui şi tot m-ar cuceri stilul in care ne povăţuieşti şi m-aş lăsa de toate cele rele. Vânt la pupa! 😀
@arcadia: măcar pentru atît şi tot nu mă las de scris, chiar dacă despre o lume care e unică fie şi numai pentru faptul că se află doar în capul meu; iar în această lume în care sînt şi matelot, şi căpitan, am mai mereu vînt la pupa (că doar eu trag sforile); e adevărat, cîte o cucerire din cînd în cînd nu strică, ba chiar ține pînzele sus în direcția cea bună; hai cele bune, m-ai făcut să rîd duminica.
Mi-ai amintit de fumurile (sensul propriu, nu metaforic) din viata mea: la interviul de angajare la ultima mea slujba, în cele nici 5 minute cât a durat, pe lângă faptul că a iesit de 3 ori să vorbească la telefon, patronul a fumat mai mult de 5 tigări… Nu pot să-mi iert nici acum „toleranta” asta si-mi pare rău că n-am iesit eu si nu i-am spus să mă cheme când termină de fumat (si de vorbit). Suportăm din ce în ce mai multe, din păcate. Iar spatiile pentru nefumători – acolo unde există – sunt tot mai putine si mai mici.
Dacă tot ai început cu râsul duminica, spune-mi, doctore, de fumul de tămâie ce părere ai? 😀
Ăla e mai sănătos decât celelalte?!?
@Daria B.: probabil că ar trebui să fim ceva mai fermi cu cei care fumează, să-i facem să înțeleagă că nu ar trebui să impună şi altora alegerea lor; nu am nimic cu ei, din partea mea pot să umble cu o sondă în nas din care să tragă fum în continuu, nici o problemă; le-aş cere însă un pic de respect pentru cei din jur, doar atît; cît despre fumul de tămîie, bună întrebare, mi-ai dat o idee pentru un articol pe tema asta; pînă atunci, eu zic să testezi singură ambele mirosuri, s-ar putea să îți dai singură răspunsul; cele bune să se-adune, cele rele să se spele.
Pingback: tămîia, tutunul zeilor | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Pingback: tămîia, tutunul zeilor | tot ce (nu) ai vrut să știi …