Stîrnite de dragostea unui copil pentru muzică, amestecate de dorința unui tată de a-şi creşte frumos copilul.
Şi puse cu meşteşug pe note de doi copii mai mari, care se vor pune la drum lung în prag de iarnă pentru (doar) un capriciu copilăresc.
Acela de a le arăta altor copii cum se poate picta cu sunete pe marea pînză a vieții, avînd drept unealtă doar pensula speranței.
O chitară şi o tobă vor colora sonor, preț de cîteva clipe, visele unor copii pentru care timpul nu mai are răbdare.
Un copil, un părinte şi doi artişti călători îşi dau mîna pentru o întîmplare de sunet, culoare şi speranță.
Să le întindem şi noi măcar cîte un deget, ca dintr-o uriaşă mînă. O mînă de prieten care să coloreze alături de ei.
Alături de noi, toți.
Este atât de frumos zborul lor , într-o lume în care totul pare derizoriu!
@incertitudini: ca să-i parafrazez pe cei de la mastercard, zîmbetul unui copil (mai ales al unuia bolnav de cancer) – inestimabil! la mai multe din cele bune.
Să le ținem pumnul tuturor ”copiilor” implicați în proiect și să le urăm succes! 🙂
@silavaracald: eu unul nu mai am nici o îndoială că vor avea un mare succes; sînt, sîntem alături de ei; cele bune.
Sunt foarte bucuroasă că se-mplineşte dorinţa! Admir sincer şi înflăcărat perseverenţa lui VirtualKid.
@Teodora: se pare că dacă îşi pune ceva în gînd nu se lasă; lucru rar, zilele astea; cele bune.
Bravo, bravo, bravo, jos pălăria! Mi-aş mai dori doar să fiu şi eu de faţă 🙁
@Daria B.: poate se reia evenimentul şi în alte oraşe, dacă există interes; zic şi eu; cele bune.
@DariaB.:
Poti sa te consideri invitata! Oricum, intrarea este libera.
@VirtualKid: spune-i fetei măcar unde are loc evenimentul, că nu rezultă prea clar din afiş.