Gata de spectacol (foto: arhiva personală)

Am fost, am văzut, au cîntat.

Cînd am intrat în sala plină de prichindei care ne aşteptau cuminți pe scăunele, am trăit un sentiment de un fel anume. Mi-am amintit ca şi cum ar fi fost ieri de momentele în care copil fiind – cu ceva ani în urmă – aşteptam şi eu alături de doamna educatoare vreun spectacol de păpuşi venit în vizită la grădinița noastră.

Cei doi, Maxim şi Alex, şi-au luat rolul foarte în serios şi au cîntat ca şi cum s-ar fi aflat pe o scenă de mare prestigiu, în fața unui public cunoscător. Ba chiar Maxim le-a explicat copiilor, în cuvinte simple, ce urmează să asculte.

Grădinița muzicală (foto: arhiva personală)

După care doamna educatoare le mai spunea o dată, în limba maghiară, ce le spusese Maxim. Asta pentru că mulți dintre copiii de la secția maghiară au dificultăți în a comunica în limba română. Nici unul dintre ei nu a avut însă nici cea mai mică problemă în a înțelege limbajul universal al muzicii, atît de bine “vorbit” de cei doi oaspeți ai grădiniței lor.

După concert Maxim mi-a spus că i-a fost mult mai greu să le cînte acelor copii decît unei audiențe mature. Dar că sentimentele pe care le-a trăit în acea dimineață nu se compară cu nimic.

Am fost cu toții de acord că – pentru fiecare în felul lui – a fost o experiență unică. Un gînd bun pentru cel care a făcut posibil toată această istorie.