La mare, la soare (www.titanicawards.com)

Nu, nu e marți 13. Şi nici pisicile negre nu s-au înmulțit peste noapte.

E doar o vineri oarecare de august (întîmplător 13, e-adevărat) în care soarele pare că a luat-o razna. Iar cifra zilei nu e nici pe departe fatidicul 13, ci (lipsitul de orice semnificație – de 3 ori 13? – număr) 39. Pentru că pînă aici se va aventura mercurul din termometru în (ceea ce toată lumea anunță a fi) cea mai călduroasă zi din România acestui an.

Vineri am zis? Păi atunci e bine. Înseamnă că putem să plecăm, cu cățel cu purcel, la mare. Să fugim care cum putem de căldura sufocantă a oraşului cenuşiu de beton pentru un torid rendez-vous de week-end cu marea cea albastră, caldă şi, mai ales, atît de primitoare. Că doar nu degeaba e ea (atît de) mare.

Mă şi văd mîine pe la amiază căutînd un loc pe plaja plină ochi de cetățeni care aşteaptă cu optimism ca soarele, ridicat la trei suliți pe cer, să le refacă gratis stocul de vitamina D. Pentru că asta ne-au învățat doctorii încă de mici, nu-i aşa? Să stăm cît mai mult la soare dacă vrem să avem oase sănătoase, pline-ochi de calciu.

Păi şi copiii?

Cu mic cu mare / Ne prăjim la soare (www.damncoolpics.blogspot.com)

Păi şi ei, cum altfel? Lasă-i mamă să stea la soare, mai ales pe ei, că sînt în creştere şi acum au cea mai mare nevoie de calciu, mititeii. Ce dacă se ard un pic la soare? Sînt tineri şi pielea se reface repede. Important e să aibă oasele puternice, să crească precum Făt-Frumos, într-o zi cît alții într-o lună.

Oasele ca oasele, bune şi ele, nimic de zis. Dar nici pielea nu e de lăsat. Căci avem nevoie şi de ea, dacă se poate cît mai sănătoasă. Printre altele, fără riscul de a face un cancer de piele. Sau un melanom malign (ştiu, e tot un cancer de piele, însă prefer să-l menționez separat pentru că are unele caracteristici aparte, una dintre acestea fiind agresivitatea deosebită).

E bine să nu uităm aceste lucruri, mai ales dacă vorbim despre copii.

Care au o viață întreagă înainte.