unde se ascunde fericirea?
Unii cred că într-un cîrnat; iar ca să aibă parte de mai multă (fericire), își burdușesc căruciorul la supermarket; după care pornesc simfonia grătarelor sfîrîitoare;
Unii cred că într-un cîrnat; iar ca să aibă parte de mai multă (fericire), își burdușesc căruciorul la supermarket; după care pornesc simfonia grătarelor sfîrîitoare;
Pentru că sînt dulci, pufoase şi parfumate. Pudrate cu zahăr şi cu scorțişoară, cu glazură de ciocolată sau de caramel, umplute cu dulceață, gem sau magiun – cum mai ştiu ele să ne ia mințile. Alungite sau rotunde, plate sau bombate, cu gaură sau fără, ne asaltează în toate formele şi mărimile. Iar noi, vrăjiți, uităm de fiecare dată dreapta măsură şi ne aruncăm cu capul înainte într-o idilă mereu surprinzătoare, periculoasă mereu.
Cu mult timp înainte de a renaşte – tînără, frumoasă şi suplă – din valurile mării pe plajele insulei Cipru, Venus-Afrodita era o doamnă planturoasă, cu şolduri late şi sîni doldora de lapte.
Cum altfel într-o lume în care o femeie nu numai că trebuia să aducă pe lume cît mai mulți copii (cu speranța că măcar o parte vor supraviețui), dar era nevoită uneori chiar să-i apere cu mîinile goale de (nenumăratele) pericole.