oricît ar părea de incredibil, se face un an de cînd trăim în rate și respirăm cu porția; iar între timp așteptăm cu sufletul la gură și ochii pe televizor să ne vină salvarea (nu, nu cea cu sirene și girofar, ci sora ei mai abstractă); iar între timp ne înțepăm de dragul de-a ne înțepa, anticipînd cu înfrigurare ziua cînd toate dovezile de bună purtare ne vor reda, eventual, dreptul de a ne trăi viața
A fost (din nou) odată ca niciodată …
A fost o vreme cînd știința era mult mai puțin sofisticată, însă mustea de bun simț.
Iar oamenii știau cînd ceva era bun sau rău fără să fie nevoie de tomuri întregi de “dovezi științifice”.
Ai cancer? Ghinion! N-am spus-o eu, ci niște distinși cercetători – ei bine nu, n-ați ghicit – americani.
ginecologie, pediatrie, endocrinologie, ortopedie, psihiatrie … dar şi: dermatologie, cardiologie, hematologie, stomatologie … sau, şi mai bine: alergologie, imunologie, virusologie, radiologie … ca să nu mai zic de: diabetologie, oncologie, neurologie … ce s-a ales de săraca medicină, ce a (mai) ajuns şi bietul om …
Iar cei care ne aduc minunata veste sînt, bineînțeles, inepuizabilii cercetători britanici (care, între noi fie vorba, se pare că nu sînt la curent cu eşecurile repetate şi răsunătoare ale colegilor lor americani în unilateral declaratul lor război împotriva, ați ghicit, cancerului).
