Păi hai să vedem. La un moment dat o celulă a corpului nostru o ia razna. Numim acest fenomen transformare malignă. Cumva această celulă este ocolită de mecanismele de apărare ale corpului, se aşează bine în locaşul ei şi începe să crească.
Apoi totul se petrece cu repeziciune, pe seama unui organism din ce în ce mai neputincios şi mai slăbit. Celulele bolnave încep să se înmulțească necontrolat şi nu mai ascultă de nici o regulă. În primul rînd refuză să mai moară.
Între timp aceste celule maligne împrăştie tot felul de toxine. Toxine care încep să atace celulele sănătoase din jur, să anihileze celulele gardieni şi să favorizeze apariția altor celule maligne. Apoi celulele maligne îşi construiesc propria rețea de vase de sînge prin care încep să fure resurse cu care hrănesc mai departe tumora.
Din acest moment întregul organism începe să muncească pentru a întreține tumora. De aici înainte vorbim despre cancer. Cancer care nu mai poate fi oprit. Cancer care îşi trimite emisarii în întregul organism pentru a sufoca cu tentaculele sale morbide – metastaze – organ după organ, țesut după țesut. Cancer care nu se opreşte pînă nu ucide chiar organismul care îl hrăneşte.
Acum haideți să facem următorul exercițiu de imaginație: numim celula care o ia razna băsescocit; accederea la putere ar putea fi transformarea malignă. Celulele maligne sînt politicienii, iar tumora partidul. Toxinele sînt plasa de minciuni şi dezinformări pe care le folosesc pentru a se menține la putere. Mai departe e simplu să înțelegem ce se întîmplă, mai ales că trăim asta zi de zi.
Pentru că organismul e din păcate poporul, iar celulele sănătoase sîntem noi, oamenii obişnuiți.
Acum ştim ce e cancerul.
Pingback: fum la mîna a doua | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Vai, ce alegorie ai găsit…
@Daria B.: ştii cum e, nu am avut alta la îndemînă …