Mă opresc şi azi la tema fumatului. De fapt o voi face întreaga săptămînă, pentru că e un subiect pe care eu unul îl consider demn de aprofundat. Va fi un mic serial pe tema prevenției în cancer dedicat celui mai evident dintre factorii de risc: tutunul.
Cum remarcam şi ieri într-un fel de preambul, nu există nici o altă situație în care cineva conştient de sănătatea sa să poată obține atît de mult făcînd atît de puțin. De fapt nefăcînd, pentru că e de ajuns să nu îți mai cumperi țigări.
Cu toate acestea, în cazul fumatului par să acționeze legi inverse. E mai simplu (de fapt a devenit un gest aproape automat) să cumperi țigări decît să le ignori şi nici nu realizăm cînd terminăm o țigară doar pentru a o aprinde pe următoarea. Iar în tot acest timp continuăm să dăm bani pe fum. Mă întreb de ce nu s-a gîndit încă nimeni să scoată un spray cu fum de țigară. Ar fi o soluție mai elegantă, ba chiar şi mai sigură, dat fiind faptul că nu ar mai trebui să umblăm cu focul.
Dar nu ar mai fi chiar acelaşi lucru, nu-i aşa? Pentru că cineva ne-a băgat adînc în cap că e foarte macho să fumezi. Şi cum ar putea fi macho un tip care pufăie dintr-o doză de aluminiu?
Sînt sigur că fiecare fumător are în manşetă o poveste cu un bunic (al lui sau de împrumut) care a prins suta de ani şi care a murit cu țigara în mînă. Posibil, însă cu siguranță acel bunic a avut o viață mult mai puțin stresantă şi a mîncat lucruri mult mai sănătoase decît putem noi visa. Mai mult decît atît, nu cred nici că l-au prins zorile prin baruri în care aerul să fie dizlocuit de fumul de țigară. Dar în care fiecare să continue să-şi aprindă propria țigară care să-i sublinieze, nu-i aşa, personalitatea absolut distinctă.
Sînt aproape sigur că în lumea fumătorilor contează ce țigări fumezi. Tot aşa precum în Dorobanți contează ce maşină conduci. Un Camel merge probabil la un Land Rover, iar un Marlboro se poate asorta pesemne cu un Jeep. Bănuiesc că un Kent se califică pentru un Passat, iar cu un Pall Mall te poți deja sui într-un Mercedes. Nivelul de intrare pentru un trabuc e desigur Bentley, iar pentru pipă vorbim deja despre şofer personal (sau măcar fantazăm).
Din cînd în cînd mă mai ademeneşte un gînd nostim. Anume să iau un băiat din ăsta cu degetele sudate de țigară şi să-l bag cu nasul într-o țeavă de eşapament. Tot fum, gratis şi din abundență. Dar de fiecare dată realizez că nu voi avea succes, pentru că simt instinctiv că ceva lipseşte.
E posibil să fie factorul macho.
Pingback: come to marlboro country | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: fă-ți din hrană leac | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: nici în gaură de şarpe | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: fum la mîna a doua | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: născut pentru a fuma | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: dragonul se întoarce | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: oxigen, azot şi fum | tot ce (nu) ai vrut să știi …
Pingback: au și tutunarii dreptatea lor? | tot ce (nu) ai vrut să știi …