Întotdeauna!
Pentru că la ei totul este simplu, se întîmplă în imediat și nu generează consecințe, copiii nu simt nevoia să înfrumusețeze sau să ascundă ceea ce ei percep drept adevăr. Ceea ce îi face fără nici un dubiu cei mai buni exponenți ai zicalei “ce e-n gușă și-n căpușă”. De unde și corolarul – valabil însă doar în lumea oamenilor mari – potrivit căruia “copiii spun lucruri trăznite”.
Am verificat astăzi încă o dată teoria potrivit căreia, odată ce te implici în ceva cu toată convingerea, lucrurile încep să se lege de la sine și chiar ajung, de la un punct încolo, să îți vină oarecum în întîmpinare.
La prînz am mers să mănînc papa la Şoni. Cel care, dînd dovadă de o miraculoasă capacitate de premoniție, a ales să deschidă un restaurant la doar o aruncătură de privire de locul unde, la puțină vreme după aceea, aveam să îmi fac și eu culcușul. Drept urmare, îl “calc” destul de des pentru cîte o masă “ca la Şoni acasă”.
Azi m-a omenit cu o supă-cremă cu dovlecei urmată de ciuperci în sos de smîntînă (dublu iam!). Iar la desert m-a “regalat” cu o mostră de ciocolată făcută chiar de el (iam 3). Apoi ne-am pus pe vorbă (deși gîndul lui era de multă vreme la un pui de somn, după cum ne tot anunța din cînd în cînd).
Așa am ajuns să cunosc mai bine un om care are multe de povestit. Şi nu din cărți, ci din propria viață. Mi-a pomenit, spre exemplu, de o inițiativă de-a lui prin care a urmărit să îi învețe pe copii cum să se hrănească sănătos. Hîtru, mi-a povestit cum și i-a pus în cap pe părinți, după ce copiii lor le-au golit frigiderele de alimentele “nesănătoase”.
Aici însă eu mă opresc și îi las să vorbească pe cîțiva dintre acei copii, care întotdeauna ne spun – trăznite sau nu – doar lucruri adevărate:
“Putem cumpăra hrana de la supermarket, de la buticul situat la colţul străzii, de la hipermarket sau de la pieţele agroalimentare. În pieţe, preţurile sunt mai mici, iar alimentele mai puţin umplute cu E-uri. Însă, deoarece există tot mai puţine pieţe Obor, Amzei, Dorobanţi, supermarketul şi buticul au tot mai mult succes, deoarece oamenii comozi doresc ca sursele lor de hrană să le fie cât mai aproape de casă.” (Cristian CIOFLAN, Liceul Teoretic “Miguel de Cervantes”)
“Hrana mea provine, precum (cea a) tuturor oamenilor care locuiesc în oraşe mari sau în Capitală, de la supermarket. Mare parte din hrana pe care o consum, cred eu, provine din natură. Dar uneori nu e sigur decât la legumele şi fructele proaspete.” (Agatha GEORGESCU, Şcoala nr. 152)
Ne revedem la piață (foto: www.reallyfunnypictures.co.uk)
“De pe vremuri, oamenii mâncau alimente naturale, iar acum mergem la primul magazin care ne iese în drum şi începem să cumpărăm tot felul de chipsuri, sucuri, dulciuri, ş.a. Cel mai bine am mânca ce ne dă natura!” (Cristina MARINESCU, Şcoala nr. 7)
Ca să nu mai piardă vremea cu poveşti, unul dintre copii a declarat sec:
“Hrana înseamnă sănătatea noastră.” (Andra COSTAN, Şcoala nr. 175)
Drept pentru care un altul a conchis la fel de lapidar:
“Hrana o preparăm cu dragoste.” (Radu BUNEA, Şcoala nr. 5)
Sînt gînduri la care nu pot decît să subscriu.
Sa iti fie ficatul rezistent don’doctor, un pranz cu smantana portie dubla (si la supa si la ciuperci!), ba chiar si untul smantanei (in ciocolata) …trebuie digerat! ( Un Nu hotarat Crono-nutritiei?) Banuiesc ca apoi ai facut cel putin doua ore de bicicleta! Oricum, vorba aia, fa ce zice popa si nu ca el… 😉
Cat despre copiii care spun “adevarul” gen … “Hrana înseamnă sănătatea noastră”, “Hrana o preparăm cu dragoste” etc., ma duci cu gandul la epoca de aur cand, copila fiind, ziceam ca tovarasul Nicolae Ceausescu este cel mai iubit tra lala tra lala, caci asta auzeam toata ziua! Nu cred ca un copil “normal” cu spontanietatea si naturaletea lui iti zice, de la el venind, “Hrana înseamnă sănătatea noastră” etc etc. !! El vrea sa Iti faca placere zicand ceea ce a auzit si a priceput ca cei mari considera “bine” sau “corect”. Hai sa ramanem si noi un pic copii si sa vorbim “sincer”, de preferinta ca pentru oameni mari, din inima si nu din considerente culturale ca sa ne linistim constiinta, sa ne dam usoare satisfactii morale si o mica intepatura culpabilizanta cum ca noi, adultii, am pierdut capacitatea de a gandi “drept”!
Eu vad si aud aproape o suta de copii pe zi, am si eu cativa acasa si sincer iti spun, un copil care vorbeste astfel, m-ar preocupa, mai ales intr-o tara ca Romania unde interesul pentru nutritie si dietetica este o “moda” noua (sigur mai putin de 10 ani si prezenta doar la un anumit nivel social). Copiii spun – deseori – adevarul dar este mai mult de genul “ador bonboanele dar mananc si legume ca altfel mama nu vrea sa imi mai dea” etc etc. Daca vrei am o colectie de citate de felul asta urmare a unui proiect de sensibilizare la o alimentatie echilibrata pentru copii de clasa 1, copii avantajati de soarta (context familial, social,educational), hraniti in mare parte cu produse de buna calitate, bio etc. !
Inainte de a termina prea lunga mea interventie (apreciaza ca e destul de rara!) vreau sa te felicit pentru tenacitatea si pasiunea cu care tii blogul acesta si ma bucur ca ai mai lasat un pic “aniversarile personalitatilor de pe lumea cealalta” (ne credeam la cimitir!) si ca incepi sa abordezi subiecte mai “vii”. Uite, in felul meu, cu acest comentariu, iti propun doua subiecte: Deontologia medicilor si neconfundarea lor cu Doamne Doamne si Preventia bolilor incepand cu alimentatia bebelusilor si a copiilor sub 6 ani!
Pastrandu-ti (sau regasindu-ti ) stilul, fara fraze goale gen “pe vremea bunicii nu era asta si asta”, fara prea mult “politically correct”, simplu si cu mai putina culoare (ca sa nu pierdem esentialul), inteligent cum esti, blogul asta poate sa fie de mare valoare si interes. Multi admiratori si admiratoare ma vor gasi dura, aroganta si mai stiu eu cum, dar cum am sansa sa stiu ce “trezor” ai in tine, imi permit sa vin sa iti dau o “branca” (ca sa zic asa pe limba ta).
Sper sa apreciezi copilul care vorbeste din mine! Spor la munca de educatie medicala publica!
@Nicoleta: ba eu cred că ficatul meu chiar mi-a mulțumit, pentru că astfel l-am scutit pe el (o țîră) să mai producă atît de necesarul – pentru noi toți – colesterol; “porție dublă” sună într-adevăr catastrofic, însă 2-3 linguri (cît am mîncat eu de fapt) nu sperie mai pe nimeni; iar din ciocolată am doar gustat (fiind neagră nu se pune nici ea cine știe ce, după cum știm amîndoi prea bine); oricum, îți mulțumesc pentru atenția cu care nu mă lași să “păcătuiesc”, pînă și un doctor are nevoie puțină supraveghere, că doar nu e nici el singur pe lume;
pentru partea cu copiii nu te contrazic, dată fiind experiența ta incomparabil mai vastă și mai cosmopolită cu domniile lor, însă prin chiar exemplul pe care mi-l dai (“ador bonboanele dar mananc si legume ca altfel mama nu vrea sa imi mai dea”) îmi susții teoria, pentru că în esență afirmația respectivă este tot un adevăr, chiar dacă nu îl “avantajează” pe copilul în cauză;
îmi însușesc recomandările tale privind conținutul blogului (însă celebritățile au și ele rolul lor, chiar și aici);
cît despre cele două subiecte propuse, te provoc (brîncă la brîncă) să îți alegi unul și să îi dai drumul, eu îți rezerv o pagină de cîte ori vei avea nevoie;
hai cele bune, te aștept cu o replică bine țintită și bine meșteșugită (cum știu eu că te pricepi mai bine).
Buna dimineata,
Comentariul meu nu are legatura cu subiectul postului de azi. Ci cu faptul ca ma pierd un pic in noua interfatza a blogului. E in faza “work in progress” sau asa ramane ? Deci, sa consider ca ai renuntat la submeniurile atasate la resurse/nutritie/oameni etc ? Apoi, comentariile la posturile mai vechi au disparutara – e normal ?
Nu de alta, dar as fi vrut sa corectez/revad unele afirmatii neclare sau peremptorii in interventiile mele anterioare. De exemplu, m-am cam imbarligat in negatii imbricate gen : nu e voie sa nu mananci contrariul anti-produselor etc scl samd… (regim pentru logicieni, ma-ntelegi).
Ia lamureste-ma o leaca.
Pe data viitoare
D
@Daniel: nu am renunțat la submeniuri, ci doar nu m-am priceput să le resetez, însă nu mă las pînă nu le refac; comentariile sînt acolo, chiar dacă ascunse; cît despre comentariile tale, trimite-mi te rog textul modificat și îl înlocuiesc pe cel cu pricina, că doar nu vrem nici unul dintre noi să ne confuzăm onorații cititori; cele bune.
Hopa, ca m-a luat gura pe dinainte
De fapt, comentariile vechi sunt bine mersi la locul lor. E doar un mic bug de afisaj (zice “No comment” in loc de numarul real de comentarii).
OK, deci putem considera ca cele 2 interventii capitale ale mele se anuleaza una pe alta…
@Daniel: da, deși la vreo două posturi numărul de comentarii este totuși afișat; din misterele științei și tehnicii, ce vrei …
Indiferent de consecinte, daca reusesti sa-i imprimi copilului dorinta de a intelege ce mananca este un castig imens!
@VirtualKid: după cum vezi, Nicoleta vrea să coborîm ștacheta la 6 ani (și poate chiar pînă la bebluși); dacă se încumetă eu îi cedez cu plăcere manșa pentru subiectul cu pricina, la care recunosc că nu mă simt prea în formă; cele bune.
Pe aceeaşi linie, pruncul meu, prin clasa a 5, depăşit în înălţime de majoritatea fetelor, le spune acestora, care făceau glume pe seama lui: “degeaba va bucuraţi că sunteţi înalte, sunteţi dopate cu hormoni si E-uri din puii de la supermarket. Eu mănânc săsătos si-o să cresc mai tarziu mai înalt ca voi! =))
@arcadia: asta înseamnă că pruncul tău are atitudine și că nu se dă bătut cu una cu două (cum era vorba aia: “nu contează înălțimea, ci contează istețimea!”); apropo de puii de la supermarket, chiar astăzi schimbam niște impresii cu niște oameni la rîndul lor preocupați de problemă și am ajuns la ipoteza (spre concluzie) că deja e mai “sănătoasă” carnea de porc, ținînd cont de felul cum sînt crescuți puii în zilele noastre; dar să nu disperăm, cele bune.
Copiii îi imită pe adulţi, preiau obiceiurile acestora, vorbe ş.a.m.d. Aşadar e foarte important ce fel de model eşti – ca părinte, educator etc. – pentru copil. Pe toate planurile.
Aşa că e bine să audă toată ziua (şi să-i vadă pe cei mari făcând asta) chestii de genul “ne spălăm pe mâini înainte de masă”, “spălăm fructele înainte de a le mânca” etc. Prin repetiţie, nu doar cuvintele (pe care le pot reproduce în diverse circumstanţe) li se imprimă, ci şi obiceiul în sine de a se spăla pe mâini etc.
O alimentaţie sănătoasă se deprinde tot de la vârsta fragedă.
(Mi-am adus aminte de Jamie Oliver care la un moment dat a încercat să schimbe habitudinile culinare ale şcolarilor din Marea Britanie, apoi SUA.)
Deci ce spun copiii de vârste mici este ce aud şi văd la noi, cei mari.
Poate că uneori se exprimă ceva mai pitoresc decât noi. 🙂
@Teodora: poate de aceea e bine să încercăm să ne schimbăm noi mai întîi, pentru a putea spera să îi creștem pe ei bine încă de la început (care va să zică să nu mai umblăm după aceea să îi schimbăm, lucru care e mult mai greu); cred că avem de învățat unii de la alții (adulți și copii vreau să spun); cele bune.
De-a lungul anilor, am fost diriginta multor copii. Așa am cunoscut mulțime de părinți.
Mulți dintre ei se ” lovesc ” de refuzul copiilor , care, chiar din clasa a V-a , nu mai vor să ia pachețel sau fructe de acasă.
De ce? Pentru că , ori ceilalți se distrează pe seama respectivului copil, ori el nu rezistă în fața mirosurilor ademenitoare.
Mai mult, sunt școli în incinta cărora se află mici magazine tentante..
@incertitudini: dacă ar fi tot mai puțini copii care să se distreze pe seama asta, poate că și presiunea ar fi mai mică; iar mirosurile și gusturile pot fi educate, bineînțeles că tot de către părinți; cît despre magazinele din incintă, nu e în nici un caz vina celor mici, ci tot a părinților lor; care părinți se plîng apoi cui vor să-i asculte de faptul că li se îmbolnăvesc copiii și nu știu de ce; iar eu scriu ce scriu tot pentru părinți, poate cine știe, mă vor citi vreo zece și mă vor asculta vreo doi; cele bune, și să mai auzim și de (mai) bine.
cred ca aici este cheia: sa incercam sa ii invatam de mici ca mancarea sanatoasa nu inseamna chipsuri si alte prostii, si ca apa e mai buna decat cola :D. cred ca din familie porneste totul, si daca iti inarmezi copilul cu argumente, are sa reziste (sper, cel putin!) in fata “huliganilor fast-food”.
@Zazuza: eu cred că se poate face ceea ce spui tu, cu bune şanse de succes, printr-o educație făcută cum se cuvine; şi, mai ales, prin exemplul viu al părinților; nu ar fi deloc uşor, însă nu cred că există o altă soluție; dacă ne gîndim însă că e vorba despre copiii noştri, nici un efort nu ar trebui să fie prea mare; cele bune.
Pingback: teoria e bună | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
ps: astept detalii, fie pe blog, fie pe mail, despre “comitetul de inițiativă”. m-as bucura daca as putea ajuta cumva!
@Zazuza: îți scriu pe mail, cel mai bine; îți mulțumesc, cele bune.
Pingback: teoria e bună | tot ce (nu) ai vrut să știi …