Carl Larsson - Brita cu mere (sursa: www.wikipedia.org)
Am primit astăzi două mere culese direct dintr-un pom de gospodărie țărănească. Mici, diforme și pline de pete, probabil că nu și-ar fi găsit niciodată locul într-un galantar de supermarket (nici măcar într-unul de tip discount).
Aveau însă exact mirosul și gustul pe care ar trebui să le aibă un măr și pe care de multă vreme ceea ce ni se vinde nouă acum sub acest nume nu le mai au. Le-am mîncat cu o rară plăcere, ba chiar aș mai fi poftit la vreo două.
Mi-am amintit de anii în care începuseră să se ivească și pe la noi prin țară fructele și legumele de supermarket. Apariții de senzație – mari, cărnoase, cu coaja plesnind de (o aparentă) sănătate – nu au avut nici o problemă să le dea la o parte pe suratele lor locale, parcă și mai mici și mai zbîrcite prin comparație (închipuiți-vă un model de top proaspăt trecut printr-o sală de gimnastică urmată de o cosmeticală lejeră pe lîngă o țărancă ce tocmai se întoarce acasă după o zi lungă de muncă în latul cîmpului sub arșița soarelui).
E adevărat că oamenii mai comentau cu jumătate de gură că în afară de vedere nu prea mai găseau și alte simțuri pe care să și le delecteze cu noile delicii capitaliste. Însă puneau de fiecare dată aceste minore neajunsuri pe grosiera inadaptare a propriilor papile gustative (plus bulb olfactiv) la mult prea finele senzații proprii nou-descoperitei societăți de consum. Care nu avea cum să ne îmbie cu lucruri lipsite de valoare, nu-i așa? Că doar nu luptaserăm de pomană atîta amar de vreme ca să o cucerim, cu fulgi cu tot.
Apropo de fulgi, e cam aceeași poveste – trasă parcă la indigo – pe care am trăit-o aievea și cu celebrii pui americani. Dar și curcani, dar și juncani. Care cu a lor piele plesnind de hormoni (era să scriu de sănătate) le-au luat fără probleme fața omologilor lor crescuți tot mai rari prin fermele patriei.
Şi uite-așa am ajuns să dau frustrări la schimb pe regrete.
Citat dintr-un preten, cam ungur de felul lui: “Bei Tibi-baci, daca vrei fructa cu gust, tre’ sa placa tuturor, vezi sa le fi gustat daunatorii inaintea ta. Cauta d-alea imperfecte, cu macar cateva pete. Mor cand aud de cirese fara carne. Cireasa cu gust ARE carne, nu-i de post!” :-)))
@tizul: se vede că e un înțelept amicul tău, în plus cu vederi larg democratice; ce e de asemenea sigur e că nu e budist, pentru că altfel nu ar mai mînca cireşele cu tot cu dăunătorii mişunînd prin ele; altfel, mai mult decît de acord cu el, o gîndire foarte sănătoasă; cele bune.
Pingback: Silavaracald » Găgăuța
Ce asociere plastică! (top model versus ţărancă) 🙂
Mda, am luat plasă ani buni. Acu’ s’tem dumiriţi.
(Şi totuşi, în piaţă, la merele de Voineşti nu se prea înghesuie lumea; îs 1,5 – 2 lei kilogramul. Spre deosebire de top modele care-s 4 – 5 lei.)
@Teodora: tipare gîndiriste tipic masculine, ce vrei … eu tocmai am revenit de la piață cu nişte mere pe care chiar vînzătoarea mi le-a lăudat că sînt bune, gustoase şi au toate petele la locul lor (tocmai l-am hăpăit pe al doilea); revenind la comparație, întrebarea este dacă vrei să te umfli în pene la tinerețe cînd ieşi seara pe corso sau vrei să ai parte la bătrînețe de copii zdraveni şi crescuți sănătos; ca mai întotdeauna, o chestiune de alegere; cele bune.
strugurii totusi sunt buni astia de import…si au si aspect placut!
am trait prea mult in epoca de trista amintire ca sa-mi placa lucrurile zbarcite…
@aA: probabil că la struguri nu au găsit încă nici o metodă ca să îi falsifice (adică să îi crească accelerat); iar zbîrciuri facem cu toții de la o vreme, că ne place asta sau nu; cele bune.
Intr-adevăr, la începutul anilor “90 aşa era, legumele şi fructele autohtone aveau gust şi miros. Intre timp însă, au „evoluat” şi ţăranii noştri.
Pe de altă parte, nu toate cele de-ale gurii aduse de prin străinătăţuri sunt inodore şi insipide. Eu cumpăr din Auchan mere Red Delicious, la cca 2,40 lei/kg, care sunt dulci şi parfumate, iar asta nu le împiedicăsă arate şi bine.
@Florian: şi puii de la KFC sînt gustoşi şi bine mirositori; eu mă întreb însă, la 2,4 lei pe kg (cules, transport cine ştie de pe unde, depozitare, plus un pic de profit), ce mîncăm de fapt; e doar una dintre întrebările pe care mi le pun şi eu din ce în ce mai des în ultima vreme; cele bune.
eu prefer oricand cartofii mai mici si merele mai cu pete, din gradina noastra. culmea e ca pe vremea lui Ceasca nu-mi aduc aminte de mere zbarcite, ci numai de unele rosii si sanatoase, mirosind divin cand erau aduse din aerul rece de iarna, de la piata, si le exploda aroma in bucataria incalzita cu gazele de la aragaz.
@Zazuza: zbîrcit e un fel de a spune, însă arătau oricum mult mai natural decît cele de azi de prin supermaketuri, la fel precum puii din curtea bunicii care, chiar dacă mai piperniciți decît cei americani pe care plesneşte pielea de steroizi, fac o supă mult mai gustoasă; cele bune.
clar, pai si la mancare e ca si la oameni: e o chestiune degust. ce preferam: cu botox sau fara botox :D? eu fara 😀
@Zazuza: şi eu sînt pentru natură, nu îmi place plasticul, după cum spuneam şi mai deunăzi; iar botoxul nu e bun nici măcar în bot(oşi), darămite în bot(ic); hai că ne distrarăm un pic, cele bune …
Uite, uite!
Uitaţi, uitaţi!
Lume bună, lume bună!
Mere eco din Ardeal, o frumuseţe! (şi, precis, o gustoşenie!)
http://puideblog.wordpress.com/2010/10/26/mere-eco/#comment-13
@Teodora: am trecut pe acolo (prin pagină adică), frumoase mere (şi adevărate); cele bune.
am si io pe blog, si eco si bio si gustoase :D. in plus, mai am si in camara 😀
@Zazuza: şi eu am, tocmai m-am întors de la piață, m-am pus deja pe ele; cele bune.
Eu am un cos intreg de mere foarte eco. Atat de eco si de nestropite cu nimic incat au fost ciupite pe aici si colo de viespi. Trebuie sa le dau urgent o forma, dupa ce am facut gem de mere, tort de mere si compot. Am vrut sa impart prin vecini, dar nu se inghesuie nimeni la mere mijlocii, patate si ciupite putin de viespi. Pana la urma, umplu patru pungi d emere rase pentru placinta si le bag in congelator. Si, la iarna, sa planga vecinii mei cand vor simti din bucataria mea miros de placinta cu mere eco…
@Gabi: probabil că va trebui să reînvățăm să apreciem lucrurile naturale, chiar dacă imperfecte; la plăcinte dau şi eu fuga, doar să dai semnalul; pînă atunci însă dau o raită pe la tine pe blog, să-ți văd bucătăria; cele bune.
Două mere într-o singură zi, hm… Asta înseamnă că o să „te ții” două zile departe? 🙂 Că vorba aia: un măr pe zi ține doctorul departe. Sper că nu, sunt utile sfaturile tale.
@Daria B: nu reuşesc ele două mere să mă țină departe; dealtfel şi azi am mai mîncat vreo trei; altfel, mă bucur că ai dat pe aici, că dacă am cititori poate mai scriu şi eu cîte ceva, altfel cine ştie; iar sfaturile sînt utile poate, însă dialogul e şi mai şi; bun venit, cele bune.
Domnule doctor, te astept oricand cu drag pe blogul meu, nu se poate sa nu gasesti ceva eco acolo…
@Gabi: cu singura condiție să nu încurc borcanele; am fost deja, voi mai trece dacă e uşa deschisă (şi lampa aprinsă); cele bune.
mai trimitem noi cateva, la fel de urate!
@VirtualKid: se zice “mai gustoase”; cînd le primesc?
doctore, borcanele le descurc eu… Usa e deschisa mereu, lampa aprinsa. Si, daca tot vine iarna, voi pregati si o cana de bautura calda si un biscuite pentru musafiri. 🙂
@Gabi: păi de ce nu ai spus aşa de la început? cu aşa o primire numai de musafiri nu vei duce lipsa; la bună revedere aşadară.
Pingback: coca-cola are mi-mi | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...