Mînca-i-ar mama! (foto: www.hivehealthmedia.com)

Acum că am dat precauți două ture în jurul ei, să intrăm direct în problemă.

Sînt din ce în ce mai mulți copii supraponderali sau obezi (deocamdată fenomenul e mai întîlnit în America, însă România recuperează rapid). Iar medicii pediatri încep să descopere tot mai multe legături între metabolismul zahărului, afectarea hepatică și epidemia de obezitate.

Unul dintre cele mai perverse efecte ale supraconsumului de zahăr este blocarea hormonilor care anunță corpul copiilor că au mîncat destul, făcîndu-i pe aceștia să se simtă în continuare flămînzi chiar în timp ce mănîncă. Urmarea? Tot mai multe transplanturi de ficat la copiii afectați de acest fenomen.

Chiar și cei care “scapă” în copilărie acestei intervenții extreme se îndreaptă inexorabil către o viață de adult marcată de așa-numitele “boli ale afluenței”, afecțiuni cronice precum obezitate, boli cardio-vasculare, diabet sau cancer. Mai ales dacă o dată cu maturizarea aleg să cocheteze și cu alți factori de risc precum alcoolul, tutunul sau mîncarea de tip fast-food.

Este deja stabilită o legătură între obezitate și cancer (dar și alte boli cronice, dealtfel). Însă mai nou există opinia că nu obezitatea – datorată așa-numitelor “calorii rele” – este principalul vinovat, ci o condiție – cauzată de efectele de-a dreptul toxice ale zahărului – numită “sindrom metabolic”.

Un rău mult mai puțin înțeles și, deci, mult mai periculos.

va urma …