Varianta lor (foto: www.dipity.com)

Se prea poate că da, potrivit principiului libertății de exprimare.

Chiar dacă – cel puțin în cazul lor și asta exclusiv în opinia mea – este vorba doar despre libertatea de a spune prostii (asta ca să nu zic blăstămății).

Și e suficient să ne gîndim la campaniile suprarealiste de susținere a fumatului din America anilor în care totul părea posibil și orice era permis: doctorii să recomande țigări pacienților, copiii să sugereze părinților ce mărci de țigări li se potrivesc, iar toată lumea să se îmbie cu toată lumea să fumeze ca să capete o voce mai virilă (bărbații) sau o privire mai languroasă (femeile).

Iar toate astea într-o vreme în care o altă țară, presupus retrogradă și aparent îndreptată nu numai împotriva propriilor cetățeni, dar și a întregii lumi – am numit aici Germania nazistă – se prinsese de mult cam cum stă treaba cu tutunul. Ba, mai mult decît atît, avea deja în desfășurare prima campanie anti-fumat (lucru pe care alte țări pretins civilizate aveau să-l facă abia în ultimele decenii ale secolului trecut).

Varianta noastră (foto: www.yourlife.usatoday.com)

Dar revenind, de unde supărarea tutunarilor? Pasămite de la obligația impusă prin lege de a tipări pe pachetele lor de țigări imagini care să (re)prezinte potențialele efecte nocive ale fumatului. Care obligație ar fi, vezi dragă Doamne, o încălcare a drepturilor pe care le au conform acestui principiu, deoarece imaginile impuse de autorități sînt concepute astfel încît să inducă “respingere, dezgust și repulsie” (nu ca imaginile cu care veneau ei și care erau nemaipomenite, chiar dacă pline de minciuni).

Culmea e că unii judecători consideră că firmele producătoare de țigări s-ar putea să aibă de data asta un caz solid. Iar unul dintre ei a și emis la sfîrșitul anului trecut o decizie temporară de suspendare a obligativității de tipărire a unor astfel de imagini pe pachetele de țigări. Urmînd ca în cel mai scurt timp să ia și o decizie finală.

Se întîmplă în America, bineînțeles.