Nu știu dacă ați remarcat, însă mai toate poveștile noastre se termină cu un stop-cadru pe perechea Făt-Frumos – Ileana Cosînzeana care, după ce au învins – în urma unui lăudabil și exemplar efort de echipă – balaurul cel cu multe capete, trăiesc “fericiți pînă la adînci bătrîneți”.

Nimic despre cum își împart mai apoi drăguții de ei trebile prin gospodărie. Sau despre cum reușesc să rămînă în relații cordiale cu neamurile. Nimic despre care dintre ei cîștigă mai mult (și prin urmare plătește facturile și rămîne acasă în concediu pentru creșterea copiilor). Sau – întrebarea întrebărilor – cum se descurcă, invariabil, să rămînă împreună pînă la moarte cu atîtea alte Ilene Cosînzene primprejur.

Ei bine da, nimic din toate acestea nu par să umbrească ceea ce noi, muritorii de rînd, trebuie să luăm ca pe un dat.

Cam tot așa stau lucrurile și cu Coca. Coca-Cola.

Și în cazul ei totul se termină brusc cu momentul de orgasm organoleptic în care Făt-Frumos dă pe gît (avînd grijă să țină întotdeauna eticheta îndreptată către camera de filmat) sticla cu contur patentat din care gîlgîie licoarea doldora de calorii zaharisite.

Am avut zilele trecute o viziune. Un film imaginar cu ceea ce se întîmplă după ce reclama oficilă se termină, iar cele 50 de grame (cam 10 lingurițe) de zahăr se revarsă mai departe, gîl-gîl, în sîngele Făt-Frumosului modern.

Gîl-gîîl-gîîîl (foto: www.ciqueen.blogspot.com

Încotro, Neculaie? (foto: www.soloflex.com)

Un calcul simplu ne arată că, la o valoare – fiziologică – a glicemiei de 100 mg/dl (sau 1 gram la litru), în sîngele unui adult sănătos se găsesc în orice moment în circulație cam 5 grame de zahăr (5 litri de sînge x 1 gram/litru). Asta înseamnă că, la fiecare sticlă de cola (la juma’ de litru) înzecim cantitatea de zahăr aflată – în condiții normale, repet – în sîngele nostru.

Iar cu asta cred că am spus tot.

(mai multe calcule, la fel de delicioase, găsiți aici)