Posts tagged ‘Coca-Cola’

martie 9th, 2012

vă mai amintiți de mi-mi?

by doctorul

Mi-mi fără un mi (foto: www.t-spot.net)

Ei bine, după ceva mai mult de un an de cînd am făcut cunoștință, mi-mi se întoarce.

De data asta însă doar pentru a-și lua rămas bun de la noi și de la formula care a consacrat-o. Coca-Cola și Pepsi, marii comercianți de mi-mi la sticlă (sau la cutie, după caz) s-au aplecat în sfîrșit în fața evidenței și au acceptat, mai de voie, mai de nevoie, să schimbe rețeta celebrei lor ape colorate.

Pentru moment vor înlocui doar colorantul – caramel – cu o substanță care conține mai puțin 4-metilimidazol (alintat și 4-mi), în urma dovezilor clare că acesta ar avea potențial cancerigen.

Iubitorii de apă cu zahăr de pe toate continentele se vor putea însă bucura în continuare de celălalt mi (2-mi pentru cunoscători), pînă cînd o altă echipă de cercetători, nu-i așa, va descoperi din nou apa caldă, pardon, apa rece și efectele ei sfîrîitoare asupra nesănătății noastre.

Iar între timp noi vom număra în continuare noi și noi cazuri de cancer (de plămîni, de ficat, de tiroidă și cine mai știe de care) și de leucemie și ne vom consola iremediabil cu gîndul că nu vom putea niciodată învinge cancerul.

Ca și cînd chiar ne-am dori-o.

(poveste mi-mirobolantă care a inundat canalele de știri, printre care și Realitatea online)

1 persoană apreciază
martie 8th, 2012

celule stem, cartofi clonați și-o cola

by doctorul

Plastic, plastic, plastic (foto: www.walyou.com)

Atenție, cetățeni ai Planetei Albastre! Pentru luna octombrie vi se pregătește o revoluție!

Puteți fi însă liniștiți, căci nu va fi nevoie să vă pregătiți cu furci și cu topoare. Un simplu cuțit și o banală furculiță vă vor permite să vă descurcați mai mult decît onorabil.

Cercetătorii ne promit pentru această toamnă primul hamburger preparat din carne artificială obținută în laborator din celule stem de bovine. Care, laolaltă cu garnitura de cartofi prăjiți proveniți dintr-o clonă modificată genetic vor alcătui un meniu de vis. Totul stropit bineînțeles cu o carafă de coca-cola pe bază de HFCS (High Fructose Corn Syrup) ca la Unchiul Sam acasă.

Un adevărat festin, demn de o literatură știițifico-fantastică de cea mai bună calitate. Dar și promițător al unei perspective dintre cele mai suprarealiste apropo de sănătatea noastră.

Nu știu vouă, însă mie mi-a trecut deja foamea.

(știre – din nefericire – cît se poate de reală, potrivit Antena 3 online)

fii primul care votează
februarie 27th, 2012

cu zahărul gîlgîind prin vene

by doctorul

Nu știu dacă ați remarcat, însă mai toate poveștile noastre se termină cu un stop-cadru pe perechea Făt-Frumos – Ileana Cosînzeana care, după ce au învins – în urma unui lăudabil și exemplar efort de echipă – balaurul cel cu multe capete, trăiesc “fericiți pînă la adînci bătrîneți”.

Nimic despre cum își împart mai apoi drăguții de ei trebile prin gospodărie. Sau despre cum reușesc să rămînă în relații cordiale cu neamurile. Nimic despre care dintre ei cîștigă mai mult (și prin urmare plătește facturile și rămîne acasă în concediu pentru creșterea copiilor). Sau – întrebarea întrebărilor – cum se descurcă, invariabil, să rămînă împreună pînă la moarte cu atîtea alte Ilene Cosînzene primprejur.

Ei bine da, nimic din toate acestea nu par să umbrească ceea ce noi, muritorii de rînd, trebuie să luăm ca pe un dat.

Cam tot așa stau lucrurile și cu Coca. Coca-Cola.

Și în cazul ei totul se termină brusc cu momentul de orgasm organoleptic în care Făt-Frumos dă pe gît (avînd grijă să țină întotdeauna eticheta îndreptată către camera de filmat) sticla cu contur patentat din care gîlgîie licoarea doldora de calorii zaharisite.

Am avut zilele trecute o viziune. Un film imaginar cu ceea ce se întîmplă după ce reclama oficilă se termină, iar cele 50 de grame (cam 10 lingurițe) de zahăr se revarsă mai departe, gîl-gîl, în sîngele Făt-Frumosului modern.

Gîl-gîîl-gîîîl (foto: www.ciqueen.blogspot.com

Încotro, Neculaie? (foto: www.soloflex.com)

Un calcul simplu ne arată că, la o valoare – fiziologică – a glicemiei de 100 mg/dl (sau 10 grame la litru), în sîngele unui adult sănătos se găsesc în orice moment în circulație cam 50 de grame de zahăr (5 litri de sînge x 10 grame/litru). Asta înseamnă că, la fiecare sticlă de cola (la juma’ de litru) dublăm practic cantitatea de zahăr aflată – în condiții normale, repet – în sîngele nostru.

Iar cu asta cred că am spus tot.

(mai multe calcule, la fel de delicioase, găsiți aici)

fii primul care votează
februarie 24th, 2012

coca (cola) de contrabandă

by doctorul

Viva la coca! (foto: www.erin-obrien.blogspot.com)

Zice-se că celebra băutură cu pretenții răcoritoare a luat-o pe urmele suratei cu același nume de familie și care se prezintă cunoscătorilor doar sub formă de praf alb.

Oricît ar suna de incredibil, se pare că mai nou coca-cola a ajuns obiect de contrabandă. Pe aceleași cărări cunoscute și bătătorite dintre Mexic și Statele Unite și în același sens.

Să nu le mai ajungă oare americanilor lichidul fabricat în propria bătătură? Nici vorbă, pentru că mai curge încă destulă apă pe Misissippi, iar zahăr …

Ei bine, se vede treaba că aici e chichirezul. Americanii, așa dezorientați cum îi știm, s-au prins totuși de o chestie. Anume că formula pentru coca-cola produsă în Statele Unite conține, în loc de zahăr, o chimicală pe nume HFCS (prescurtare de la High Fructose Corn Syrup, adică “sirop concentrat de fructoză din porumb”). Pe cînd surata (sau mai bine zis verișoara) ei de la sud de Rio Grande se dedulcește în continuare cu bătrînul și demodatul … zahăr.

Coca-cola mexicana (foto: www.flickr.com)

Tare, o să ziceți poate, americanii o preferă pe coca în varianta ei naturală (iar pentru asta sînt dispuși să plătească și în plus, aceasta fiind totuși un pic mai scumpă). Însă tristul adevăr e că urmașii yankeilor îl cotropesc în continuare pe blajinul lor vecin de la sud doar pe motivul pueril că are coca mai … dulce.

Cît despre calorii, ele sînt cam tot pe acolo, așa încît nu există nici cel mai mic risc să le scadă prea curînd invadatorilor prea cuprinzătoarea lor talie.

Cu sindromul ei metabolic cu tot.

(știre cvasi-subversivă venită pe canalul absolut oficial al NY Times online)

fii primul care votează
noiembrie 27th, 2010

full de boli …

by doctorul
… cu cola în coadă (una fiind Coca, cealaltă Pepsi).
Chiar dacă abia am scris despre asta, tocmai mi-a “intrat” o “mînă” prea bună ca să o ignor şi să zic pas. Drept pentru care plusez cu o serie “servită” online. Care ne avertizează, nici mai mult nici mai puțin, că cei care consumă băuturi răcoritoare – de orice fel, nu numai cola – mor de o moarte lentă (sau trăiesc o viață mortală, depinde cum vreți să o luați).

Ni se tot repetă cu obstinație că băuturile carbogazoase ne salvează pe loc de o sete îngrozitoare. Oare? Dacă medicii ar fi lăsați să vorbească …

Băuturile carbogazoase se pare că sînt veriga lipsă dintre diabet, obezitate şi cancer.

1. Diabet … cantitățile enorme de zahăr trimit semnale către pancreas, care descarcă masiv în sînge insulină pentru a preveni afectarea sistemului nervos. În timp, un pancreas epuizat va înceta să mai producă insulină, cu declanşarea diabetului.

2. Obezitate … zahărul din belşug creează o senzație de foame care stimulează mîncatul în exces. Pînă una-alta, cea mai evidentă şi mai directă cale de a ne rotunji formele.

3. Cancer? Băuturile carbogazoase determină reflux gastric, cu lezarea celulelor de suprafață ale esofagului. Aceste leziuni pot deveni canceroase. Iar ăsta e doar vîrful aisbergului.

Mai am în mînecă şi 2-3 aşi (sau jokeri, iarăşi depinde).

Ispite colorate (foto: http://english.pravda.ru)

Dioxidul de carbon (CO2) irită stomacul, care reacționează prin extragerea din sînge a calciului pentru a-l utiliza ca antacid. Ca urmare, sîngele îşi completează calciul lipsă din oase. Rezultatul? Oase fragile (osteoporoză).

Un organism sănătos funcționează la un pH alcalin (7,365). Băuturile carbogazoase se află pe undeva pe la un pH de 2,8 (adică sînt de 100.000 de ori mai acide decît apa).

Sarea din aceste băuturi reduce cantitatea de apă din celule. Ca urmare circa 75% dintre americani (mari colafili) se plimbă – fără să fie conştienți de ceea ce li se întîmplă - pe străzile marilor lor metropole într-o stare de deshidratare cronică.

Noua definiție a ironiei? Să te deshidratezi în timp ce încerci cu disperare să-ți stingi setea.

(pentru că muza mea a lipsit azi de la întîlnire, am împrumutat una de limbă engleză de la colegii de la Pravda)

fii primul care votează
noiembrie 22nd, 2010

rahat cu apă rece

by doctorul

Cum ar fi să ne forțeze cineva să mîncăm/bem combinația asta de cîteva ori pe zi?

Aşa e că ni s-ar lua? Ba e chiar foarte probabil că ne-am revolta fie şi numai la gîndul că ar îndrăzni cineva să ne supună unui asemenea “regim”.

Dar nu şi dacă o facem singuri, de bună voie (că doar n-o să ne luăm singuri la palme). Ei bine – şi îmi pare sincer rău să vă dezamăgesc – mulți dintre noi chiar o facem, fără să vrem şi, cel mai probabil, fără să ştim.

Toată vara ne răcorim, pe toate posturile (radio şi tv), în toate publicațiile, ba chiar pe toate gardurile, cu Coca-Cola (eventual Pepsi, după fason). Care ne este îndesată pe gît din toate pozițiile (dar întotdeauna cu eticheta către privitori), cu infailibila mantră potrivit căreia acesta ar fi singurul remediu împotriva arşiței care ne asaltează necontenit fizicul.

Viiiiine cisternaaaaa! (foto: google images)

Cum se face atunci că, după ce am gîlgîit estival timp de 5-6 luni cisterne întregi de cola – coca sau pepsi, tot una – cu speranța (o adevărată Fata-Morgana) că ne ajută la termoreglare, ne lăsăm păcăliți să o îngurgităm în continuare şi hibernal, chiar dacă dinții ne clănțăne serios în gură şi fără ajutorul acesteia?

Că o bea Fram ursul polar în timp ce se hîrjoneşte cu puiul său printre ghețuri pot să accept, că au amîndoi blana groasă. Sau că ne-o aduce un Moş Crăciun metamorfozat în şef de coloană de tiruri vopsite în roşu, iarăşi nu mă mai mir, că demult l-au transformat pe bietul moş într-un biet agent de vînzări pentru te-miri-ce. Ce îmi e mai greu să înțeleg e de continuăm să o bem cu încrîncenare, în lipsa oricărui motiv evident.

Intrăm, peste doar cîteva zile, în perioada sărbătorilor de iarnă.

Drept pentru care vă întreb: rahat cu apă rece sau cola?

1 persoană apreciază
noiembrie 11th, 2010

artă cu “tendinți”

by doctorul

Andy Warhol - Coke alb-negru (sursa: www.english.pravda.ru)

Iubitori de artă? Vă place să admirați o pictură rafinată la un pahar răcoritor de Coca-Cola?

Ei bine, tocmai ați ratat o bună ocazie ca să vă mai stingeți din setea de cultură. Zilele astea s-a vîndut cea mai scumpă sticlă de Coca-Cola.

Nu, nu e vorba de vreo sticlă cu rîvnitul lichid produsă înainte de al doilea război mondial şi găsită miraculos în pivnița unei ferme americane în curs de demolare pentru a face loc unui nou Disneyland. Nici de sticla cea de taină cu care şi-a umezit poate buzele diva Marilyn în seara cînd, după ce a înghițit un pumn de somnifere, i-a spus pentru ultima dată lui John “Bye-bye, Mr. President”.

Nu, este vorba despre o sticlă din cămara celebrului Andy Warhol, care iată, loveşte din nou. După ce a vîndut în 2006 o cutie de supă pe 11,8 milioane de dolari (nu e nici o greşeală), iată că acum plusează cu o sticlă de Coke. Care a fost prețuită de către supermarketul de artă Sotheby’s la exact trei cutii de supă, eticheta cu prețul marcînd la casă frumoasa sumă de 35,36 milioane (încă o dată, nu este vorba de lei vechi, ci de dolari americani).

Păi în aceste condiții cum să nu stea aliniați consumatorii de artă cu cărucioarele pline de replici funcționale ale celebrei sticle, pe deasupra la o minusculă fracțiune de preț?

Ce mod simplu şi eficient de a încuraja cultura de masă.

(ştire publicată de Pravda, cu o greu disimulată invidie pentru faptul că, după ce au pierdut războiul rece, ruşii pierd iată şi bătălia răcoritoarelor)

fii primul care votează
octombrie 31st, 2010

carte de departe

by doctorul

Casă de plastic! (foto: www.dailymail.co.uk)

Pentru că e duminică şi pentru că noaptea s-a lungit brusc (că doar ce trecurăm la ora de iarnă), alterînd considerabil curgerea armonioasă a fluidelor neuro-transmițătoare prin sinapsele prinse – iarăşi – pe picior greşit …

Dar şi pentru că amicul Daniel m-a cadorisit transcontinental cu un comentariu care vine ca o mănuşă absurdă peste secrețiile mele neuronale recente, însă mai ales pentru mesajul lui întărit cu semnul exclamării pentru părinții ai căror copii sînt din ce în ce mai asaltați de toate cele …

Pentru fiecare dintre motivele de mai sus, dar şi pentru toate luate împreună, am să-mi las muza personală să-şi mai tragă un pic sufletul şi îi voi ceda azi pana de gîscă lui Daniel, corespondentul nostru la fața locului:

“Un salut tovărăşesc din Hong Kong, unde sunt peste 200 de McDonalds-uri, calci pe ele ca pe dude, toate pline ochi zi şi noapte. Localnicii ADORĂ (şi sunt 7 milioane) !

Ba chiar se împământeneşte conceptul de McWedding !! Adicătelea, hai cu alaiul, naşu mare şi cuscrii la fast-foodu’ din coltz, la nişte McNuggetzi festivi, alintați cu o coca ghiurghiulie. Iar pe copilul lor chinez unic o să-l cheme probabil Ronald.

Shocking Asia, carevasăzică.

Nu că aş fi fan de nunți de-alea de ale noastre, cu dar, cu manele, cu bătaie la sfârşit de la bani.
Dar ăştia de la McDo, Coca-Cola, Nestle, Danone etc şi complicii lor de la supermarketuri ne-au declarat (discret, dar fără milă) război. Iar numărul victimelor, ca şi al aliaților lor dezinteresați şi inconştienți (idioți utili, vorba tătucului Stalin) creşte exponențial. Chiar dacă numărul celor care se “deşteaptă” creşte, procentajul lor e în cădere liberă.

Mirele poate săruta mireasa ... sau nu! (foto: www.shine.yahoo.com)

Apărați-vă copiii, oameni buni !

Altfel, All Blacks a pierdut în ultima secundă împotriva Wallabies. Jale mare … aşa că ne-am înecat amarul cu nişte vin neozeelandez, într-un restaurant bio din HK – din fericire, şi numărul astora creşte, chiar dacă mai slowly decât panaramele celelalte.

Multă sănătate şi vigilență, stimabililor.”

După cum se vede, locuitorii portului parfumat (Hong Kong în limba engleză vine din chinezescul Xiang Gang, care înseamnă exact ce vă spusei) nu au aflat încă de pățania şobolanului moscovit şi nici de buclucaşa şedință foto new-yorkeză, care are toate şansele să se prelungească precum Coloana fără sfîrşit. Sau poate că au aflat dar nu le pasă.

Sau poate că, pur şi simplu, urarea “Casă de plastic!” sună mai bine în chineză decît demodata “Casă de piatră!”.

fii primul care votează
octombrie 19th, 2010

sanctitatea sa Happy Meal

by doctorul

Că tot sîntem la capitolul plastic.

Zilele astea e plin ecranul televizorului de reclame McDonalds pentru un produs numit Big Mac. Care cică rămîne (sau revine) la un preț imbatabil.

Nu ştiu ce e atît de extraordinar aici, că doar plasticul a fost întotdeauna ieftin. Ieftin şi, cel puțin aparent, etern. Este ceea ce a (re)descoperit cu stupoare şi Sally Davies, artist fotograf din New York. Care, inspirată probabil de alte producții artistice mai mult sau mai puțin comestibile, a cumpărat acum şase luni un meniu Happy Meal proaspăt ca o idilă la prima vedere. Cu obiectivul dezinteresat artistic de a-i surprinde lenta descompunere o dată cu trecerea inexorabilă a timpului.

Povestea e că, la nu mai puțin de şase luni de la începerea acestui proiect puternic îmbibat de o evidentă substanță artistică, celălalt obiectiv – în speță cel al aparatului ei fotografic – rămîne într-un continuu suspans. Deoarece el surprinde zilnic, cu o repetabilă futilitate, o imagine mai mult decît statică. Iar asta fiindcă încăpățînatul hamburger refuză cu obstinație să se descompună, negîndu-i astfel neinspiratei noastre artiste accesul către binemeritata glorie.

Cît despre autorii acestei adevărate minuni pămîntene – am numit aici reprezentanții companiei McDonalds – ei ne explică ciudata întîmplare prin faptul că “bacteriile şi mucegaiul se dezvoltă doar în anumite condiții … Dacă mîncarea este/devine destul de uscată, nu va dezvolta mucegai sau bacterii”.

Nu serios!

Cu o asemenea savantă explicație nu pot să nu încerc să sar în ajutorul simpaticilor angajați ai unchiului Mac. Cu sugestia că poate carnea din care s-a materializat respectivul hamburger ar putea proveni de la vreo sfîntă vacă de prin India. Situație care le-ar oferi fără îndoială o ieşire elegantă din această dilemă, dar care i-ar obliga în acelaşi timp să trimită neîntîrziat către Sfîntul Scaun o cerere pentru sanctificarea hamburgerului cu pricina. Vă zic eu, asta da lovitură de marketing! Închipuiți-vă doar ce legendă urbană s-ar putea naşte de aici, cu tineri imberbi din toate colțurile lumii venind în pelerinaj ca să se închine la Sanctitatea Sa Sfîntul Happy Meal, pentru a primi apoi sfînta împărtăşanie cu un cheeseburger şi o coca-cola.

Revenind la artista noastră – care iată, se pare că a înduplecat zeița celebritate să arunce şi către ea o privire – a fost întrebată ce dovezi are că ceea ce pretinde ea ar avea vreun sîmbure de adevăr. La care ea i-a invitat pur şi simplu pe toți cei curioşi să facă la fel.

Preiau şi eu invitația ei şi o dau – gratuit – mai departe.

(snoavă tragi-comică – tragic de nesănătoasă, comic de adevărată – preluată de la serioasa Xinhua, care la rîndul ei a copiat de la sacrosancta France Presse).

fii primul care votează
septembrie 24th, 2010

elegie ieftină pentru o bragă

by doctorul

S-a dus şi vara.

Iar cu ea dusă e şi repetabila povară a procesului – absolut natural şi sănătos dealtfel – de evaporare care ne deshidrata din oră în oră. Dar cu atîta cola la îndemînă nu am avut nici un motiv să ne îngrijorăm. Sau poate că ar fi trebuit?

Dacă vara s-a dus, înseamnă că a venit toamna. Iar.

Şi ca orice toamnă ne aduce, iar, gutui parfumate, miez de nucă nouă şi nostalgii – cum altfel decît – vechi.

În copilărie nu am băut prea multă cola. Nu că nu aş fi vrut, ci pentru că nu am putut. Coca-cola nu poposise încă pe meleagurile patriei, iar Pepsi-cola, deşi în teorie exista, în practică nu îl vedea mai nimeni în afara magazinelor cu circuit închis.

Acum însă, privind înapoi peste umăr, mă gîndesc că am fost un norocos. Pentru că astfel am putut să beau mai multă limonadă şi mai multă bragă. Care se găseau din belşug şi la discreție pe la mai toate cofetăriile din oraşul în care am crescut. Şi care au fost mult, mult mai sănătoase.

Ei bine, dacă limonada se mai poate savura fără probleme şi în zilele noastre, cu braga lucrurile s-au colorat un pic mai în albastru. Pentru că braga – mă întreb cîtă lume mai ştie ce înseamnă înşiruirea asta de litere – e o băutură pe cale de dispariție. Din păcate.

Bragagiu în Bucureşti (www.wikipedia.org)

A fost odată …

Braga bun

A fost o vreme cînd oamenii îşi potoleau setea (doar) cu apă. Eventual sub formă de ceai. Poate şi cîte o limonadă făcută în casă, din cînd în cînd. Sau, atunci cînd ieşeau la promenadă în oraş, o bragă. Pe care o cumpărau de la bragagiu, ademeniți de dulcea lui chemare: “Braga bun!”.

Bragagiul a plecat de pe străzile noastre, cu tot cu strigătul său desuet. Iar cît de curînd braga va rămîne şi ea o simplă intrare într-un dicționar.

Însă nu avem nici un motiv să ne îngrijorăm. Avem destulă cola.

fii primul care votează

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.