Pentru că tot am trecut azi prin Grecia, să mai adăstăm pentru o (scurtă) vreme ca să vedem de unde ne vine şi ce înseamnă la origine cuvîntul pe care îl folosim zi de zi în acest spațiu virtual. Cuvîntul care desemnează una dintre cele mai teribile boli, cuvîntul în jurul căruia gravitează acest blog.
“Cancer” este un cuvînt cu rădăcini în Grecia antică, unul dintre multele pe care grecii ni le-au făcut cadou pentru a ne putea înțelege între noi. El a fost folosit şi de Hipocrate, care a descris dealtfel şi cîteva tipuri de cancer. El făcea diferența între tumorile benigne, pe care le numea oncos (termenul grec pentru “umflătură”) şi cele maligne numite carcinos (cuvîntul grec pentru “crab” sau “rac”). Această denumire a venit de la aspectul în secțiune al unei tumori maligne, cu “prelungirile întinse în toate direcțiile precum crabul are picioarele sale”. Mai tîrziu Hipocrate a adăugat termenului sufixul -om, rezultînd cuvîntul “carcinom”.
Acest termen a fost apoi tradus în limba latină de către Galenus prin cancer, care deasemnea însemna “crab”. Galenus a preluat şi termenul oncos, pe care îl folosea pentru a desemna toate tumorile, şi care a devenit rădăcina pentru termenul contemporan “oncologie”.
Revenind pe-un picior de plai, mai găsim un termen – devenit între timp arhaism – care desemna în popor tumorile maligne, anume “rac”. Venind din limba rusă, el mai descrie încă în limba română un mic animal acvatic cu cleşti, foarte gustos cînd e pregătit la ceaun, cu un pic de mujdei.
Am închis paranteza.
Pingback: pe mîna noastră | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Pingback: pe mîna noastră | tot ce (nu) ai vrut să știi …