Aidan şi monstrul (foto: http://aidforaidan.wordpress.com)

Au trecut deja 6 luni de cînd am început să vorbim pe acest blog despre cancer.

Iar conform principiului că întotdeauna e mai bine să previi decît să vindeci, am abordat cu precădere subiecte legate de prevenția cancerului. Anume: cum să ne alimentăm corect, ce să mîncăm şi ce să bem (şi, mai ales, ce nu), cum să ne protejăm de soare, cum să nu fumăm. Am reluat unele dintre teme, uneori obsesiv, pînă la punctul de a-mi atrage reacții vehemente din partea unora (“ce-ai, domnule, cu fumătorii?”). Ba chiar cu riscul de a-i pierde ca cititori pe cei care – bolnavi fiind deja, ei sau cineva apropiat – intrau aici cu speranța unui ajutor concret la problemele lor imediate.

Tocmai de aceea – după ce ieri am pseudo-sărbătorit un pic – eram pregătit ca astăzi să atacăm pieptiş miezul problemei, avînd alături de noi cea mai bună călăuză pe care ne-am fi putut-o dori în acest demers. Un om, medic pe deasupra, care a învins cancerul nu doar o dată, ci de două ori, pentru că şi-a ajutat corpul “să se apere împotriva bolii prin mijloacele sale proprii“.

Aidan luptătorul (foto: http://aidforaidan.wordpress.com)

Uşor de zis, greu de făcut. Cei care trec prin această experiență se simt atît de singuri încît au nevoie de orice ajutor, oricît de mic. Se întîmplă că nu mai departe de săptămîna trecută am luat (o mică) parte la două evenimente organizate în beneficiul copiilor cu probleme: un concert de chitară clasică şi o expoziție de pictură cu licitarea lucrărilor de artă donate.

Însă nici cu tot ajutorul din lume un bolnav de cancer nu va avea succes în lupta sa cu boala dacă nu se va ajuta singur. Iar cu asta ajung şi la cel care mi-a inspirat articolul de astăzi – un băiat american în vîrstă de numai cinci ani pe nume Aidan.

“L vine de la leucemie” scrie mare pe blogul său. Leucemie, o boală urîtă care afectează cel mai ades copiii şi pe care Aidan o vede ca pe un monstru cuibărit în corpul lui. Un monstru pe care îl expune fără încetare în zeci de desene din vînzarea cărora a ajuns să-şi plătească tratamentul cu care să-l şi învingă.

Un exemplu din care putem fără îndoială să ne inspirăm cu toții, indiferent de vîrstă.

(repovestit după o relatare găsită din întîmplare la o trecere fugitivă pe site-ul CNN)