Ieri vorbeam despre un prieten care nu reuşea să se lase de fumat, deşi era profund conştient de răul pe care şi-l făcea singur. Ei bine, se pare că nu e nimic nou sub soare.
Fumător înrăit, Sigmund Freud fuma 20 de țigări de foi pe zi în ciuda avertismentelor primite de la colegi. Datorită frecventelor sale referiri la simbolismul falic, colegii săi îl ironizau pentru forma “falică” a trabucului. Se pare că Freud le replica “uneori un trabuc e doar un trabuc”.
După ce inițial a ascuns o tumoră apărută la nivelul gurii în 1923, Freud a fost în cele din urmă diagnosticat cu un cancer oral, mai exact carcinom cu celule scuamoase.
În ciuda a nu mai puțin de 30 de intervenții chirurgicale şi a unor teribile complicații (mergînd de la durere intensă pînă la infestarea cu insecte a zonei de cancer), Freud a fumat trabuc pînă la moarte.
În septembrie 1939 Freud l-a convins pe medicul şi prietenul său Max Schur să îl asiste pentru a se sinucide. După ce a citit pe nerăsuflate “La Peau de chagrin” a lui Balzac, Freud i-a spus: “Schur, îți aminteşti ‘contractul’ nostru de a nu mă lăsa să mă înclin cînd va veni timpul. Acum nu mai e decît tortură şi nu mai are nici un sens.”
Cînd Schur i-a răspuns că îşi aminteşte, Freud i-a zis: “Îți mulțumesc”.
Schur i-a administrat trei doze de morfină în decurs de cîteva ore, fapt ce a condus la decesul lui Freud pe 23 septembrie 1939.
Pingback: iarbă rea, tutunul | tot ce (nu) ai vrut să ştii …