Răspunsul corect şi extrem de simplu este: nici una nici alta!
Ştiți ce este Coca-Cola? O companie multinațională şi multimiliardară care păstrează într-un seif de bancă de undeva dintr-un oraş american o hîrtiuță. Pe această hîrtiuță sînt trecute cîteva cuvinte, chipurile formula secretă a (mult-prea-exagerat-şi-absolut-nejustificat-de) celebrei băuturi. O formulă păzită mai ceva ca aurul de la Fort Knox. Şi cam asta e tot.
Pe o simplă hîrtiuță a crescut şi stă bine-mersi un întreg colos care este azi Coca-Cola. Restul e doar marketing. Care ne convinge zi de zi că nu avem altceva mai bun de făcut decît să bem petroliere întregi de apă cu zahăr. Pentru că dacă nu facem asta nu avem nici o şansă să fim, nu-i aşa, suficient de cool.
La un moment dat nişte (alți) băieți deştepți s-au prins de şmecherie şi s-au hotărît să facă şi ei nişte bani pe mai nimic. Drept pentru care au ieşit pe piață cu o băutură similară, doar că avînd un vîrf de zahăr în plus la rețetă (care chipurile o face mai gustoasă). În acest simplu mod cei de la Pepsi-Cola au dovedit că nu e nimic spectaculos şi cu atît mai puțin secret în formula colegilor de la Coca-Cola.
Apoi a-nceput desigur bătălia: în colțul roşu campionul, “The real thing” Coca-Cola Coke, iar în colțul albastru pretendentul, “The next generation” Pepsi-Cola Pepsico. Şi au pornit să curgă directele de marketing, upercuturile de PR şi croşeele de comunicare. Totul stropit din belşug cu valuri de cola pentru publicul spectator plătitor. Care s-a trezit, după cîteva reprize spectaculoase în care cei doi luptători şi-au învinețit ochii în ring, că a devenit principalul perdant al acestei aprige lupte. Un fel de “şi prostit, şi cu banii luați”.
Pentru că în timp ce Măria-Sa publicul stătea cu ochii pironiți pe luptă ca să vadă cine va învinge, lui au început să-i vină acasă facturile la sănătate: obezitate, diabet, boli cardio-vasculare şi – încununarea unei vieți întregi de fan necondiționat – cancer. Iar pe măsură ce în lumina reflectoarelor lupta se încinge tot mai mult, în mod paradoxal şi tot mai de neînțeles chibiții de pe margine se simt din ce în ce mai rău.
“Cînd doi se bat, al treilea pierde”, care va să zică.
avand in vedere ca n-am mai baut coca cola de-un sfert de viaţă, ca nu fumez, ca nu beau, ca mananc carne doar de cateva ori pe an, ca soarele ma vede doar in fuga si-atunci aluneca pe crema mea cu factor de protectie 30, se cheama ca te-ai ales cu un cititor fidel si logeviv 😀
bun venit în (încă destul de micul nostru) club; ca să parafrazez însă un mult prea ilustru înaintaş, nu pentru de-alde tine am “venit” eu, ci pentru cei mulți şi “păcătoşi”, care încă mai caută; tu văd că ai găsit deja de una singură o bună parte a “adevărului” şi nu ştiu cu ce mai poate să te ajute un novice ca mine (fără nici o ironie – sînt doar cîteva luni de cînd m-am “trezit”); o mînă de ajutor însă este întotdeauna binevenită şi îți mulțumesc anticipat; cele bune
gresit! n-am gasit de una singura partea de adevar pe care o stiu. am trecut printr-o experienta traumatizantă, un melanom malign in familie. si pe vremea aia (14 ani in urma) nu era blogul tau, ca sa ma lumineze.
nu vad cu ce te-ar ajuta mana mea, decat, poate, asigurarea ca informatiile sunt citite, apreciate si folositoare.
🙂
atunci hai să vedem ce-o să iasă
Pingback: cola versus cola | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: războiul celor două cole … | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: apa dulce mult aduce | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: colonel peste orătănii | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: colonel peste orătănii | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Pingback: mitul McDonald’s sucombă în Bolivia | tot ce (nu) ai vrut sa stii …