Cît mai costă un strop de fericire în zilele noastre? De fapt se mai găseşte, chiar şi pe bani?
Sîmbătă spre duminică am făcut o noapte albă. Dar nu în fața televizorului sau pe la vreo petrecere, ci pe drumuri. Realmente.
Un grup de artişti plastici – al cărui suflet a fost Beti Vervega – a propus, după modelul împrumutat de la muzee, o noapte albă atelierelor. O noapte în care artiştii participanți şi-au ținut atelierele deschise pînă la ziuă pentru toți cei care au vrut să le fie oaspeți. Oaspeți pe care i-au aşteptat – cu mere, covrigi şi nuci noi – la un pahar de vorbă şi de vin. La care au adăugat şi multă căldură, în felurite întruchipări de forme şi culori.
Fericire cu autograf (foto: arhivă personală)
A fost o noapte rară, o noapte în care am avut sentimentul că am călătorit, în doar cîteva ore, în mai multe lumi complet diferite una de alta. Lumi maiestuoase sau dimpotrivă, delicate, lumi exotice sau fruste, lumi exuberante sau lumi mai interiorizate.
Am trăit momente de admirație, de linişte, de inspirație. Dar şi de fericire. Pe care am descoperit-o, materializată sub cea mai concretă formă cu putință, în una din ultimele vizite. Stătea cuminte, sub aparența unor cocoloaşe galben-aurii, într-o copaie de lemn din atelierul amfitrionului nostru Vasile Mureşan Murivale.
Care amfitrion a împărtăşit cu noi din preaplinul lui, închegat sub forma unor guguloaie pe care el le numeşte “bulgări de fericire”.
Care iată, se mai găseşte încă. Iar pe deasupra nici nu costă nimic.
Poate că dacă scriai despre inițiativa asta înainte de punerea ei în fapt, ar fi fost mai mulți doritori de bulgări aurii…
Oricum, inspirată idee. Sper că te-ai aprovizionat și tu cu unul mare de tot! 🙂
@silavaracald: eu am acces direct la sursă; altfel, îmi pare rău, am aflat și eu tîrziu de întîmplare; însă data viitoare …
Nu-mi este în fire invidia, dar în cazul de față, nu prea aș găsi alt cuvânt!!!
@incertitudini: o să te contrariez, însă mă bucur că te-am făcut să simți un lucru care nu-ți stă în fire; asta îmi spune că am atins o coardă; fie ca această invidie să se transforme instantaneu în bucurie; cu cele mai bune gînduri.
Pingback: fericire pe cap de locuitor | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Pingback: mai multe mîini împreună | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
asta a fost prima noapte albă a atelierelor? o să se mai repete experienţa? şi e pentru publicul larg sau doar pentru cei care au acces direct la sursa?:)
@Daria B.: a fost prima acțiune de acest fel cu participarea atelierelor, după modelul evenimentelor de la muzee; probabil că anul viitor se va repeta şi e deschisă oricui este interesat, fără discriminare; se face cu sprijinul primăriei şi se asigură transport pentru toate atelierele participante la proiect; dacă ajungem pînă atunci, fac eu anunțurile.
Pingback: fericire pe cap de locuitor | tot ce (nu) ai vrut să știi …
Pingback: mai multe mîini împreună | tot ce (nu) ai vrut să știi …