un bulgăre de fericire 10


Cît mai costă un strop de fericire în zilele noastre? De fapt se mai găseşte, chiar şi pe bani?

Sîmbătă spre duminică am făcut o noapte albă. Dar nu în fața televizorului sau pe la vreo petrecere, ci pe drumuri. Realmente.

Un grup de artişti plastici – al cărui suflet a fost Beti Vervega – a propus, după modelul împrumutat de la muzee, o noapte albă atelierelor. O noapte în care artiştii participanți şi-au ținut atelierele deschise pînă la ziuă pentru toți cei care au vrut să le fie oaspeți. Oaspeți pe care i-au aşteptat – cu mere, covrigi şi nuci noi – la un pahar de vorbă şi de vin. La care au adăugat şi multă căldură, în felurite întruchipări de forme şi culori.

Fericire cu autograf (foto: arhivă personală)

A fost o noapte rară, o noapte în care am avut sentimentul că am călătorit, în doar cîteva ore, în mai multe lumi complet diferite una de alta. Lumi maiestuoase sau dimpotrivă, delicate, lumi exotice sau fruste, lumi exuberante sau lumi mai interiorizate.

Am trăit momente de admirație, de linişte, de inspirație. Dar şi de fericire. Pe care am descoperit-o, materializată sub cea mai concretă formă cu putință, în una din ultimele vizite. Stătea cuminte, sub aparența unor cocoloaşe galben-aurii, într-o copaie de lemn din atelierul amfitrionului nostru Vasile Mureşan Murivale.

Care amfitrion a împărtăşit cu noi din preaplinul lui, închegat sub forma unor guguloaie pe care el le numeşte “bulgări de fericire”.

Care iată, se mai găseşte încă. Iar pe deasupra nici nu costă nimic.


Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

10 thoughts on “un bulgăre de fericire