Fumatul poate ucide. Nu zău!
Păi și curiozitatea poate ucide. De exemplu dacă este direcționată neinspirat, așa cum noi oamenii nu încetăm să învățăm de la pisici (vezi și celebrul dicton „curiosity killed the cat”).
Ba chiar și Bianca lu’ Bote poate ucide. E suficient să iasă ziua-n amiaza mare într-o intersecție mai acătării și la o oră de vîrf, îmbrăcată cu un costum împrumutat de la o oarecare Eva.
Am spus la un moment dat că mai iau o pauză cu fumatul (cu vorba, nu cu fapta, că nu practic).
Am decis să calc moratoriul auto-impus astă-seară, cînd am zărit într-un chioșc-butic un raft pe care se lăfăia o adunătură pestriță de pachete de țigări. Iar pe unul dintre ele se lăbărța chiar inscripția cu care mi-am început dizertația. Cum că fumatul poate ucide.
Veneam de la un eveniment public în care majoritatea celor prezenți erau jurnaliști, oameni educați fără îndoială. Cîțiva dintre ei au fumat fără nici o tresărire într-o încăpere închisă în care se mai găseau și trei copii cu vîrste de pînă la un an. Cum nu îi pot suspecta la modul serios pe cetățenii respectivi – le-am zis cetățeni pentru a sublinia faptul că se bucură de toate drepturile, pe care eu unul le înțeleg și le respect – de faptul că nu știu să citească, mă gîndesc că poate alte mecanisme din angrenajul lor cognitiv sînt temporar gripate (ca să nu zic defecte).
Ajuns acasă cu această dilemă am dat din alergare un google. Care – cu omnisicența lui recunoscută la nivel mondial – mi-a descîlcit pe loc ghemul neuronal. Am aflat astfel că, în afară poate de un oarecare dezgust (resimțit se pare mai degrabă de vînzătoarele de țigări decît de făptașii propriu-ziși), fumătorii nu prea s-au lăsat impresionați de campania anti-fumat primită cadou de la coana Europa. Nici măcar de poze (“știu eu de la un amic doctor că sînt trucate”), necum de inscripțiile neinspirate, chiar dacă desenate cu litere de-o șchioapă.
Încă o dovadă că excesul de zel nu duce la nimic bun.
pentru o privire mai hotărîtă dincolo de perdeaua de fum pe care eu am ridicat-o doar la un capăt, vă trimit la un prieten ceva mai informat.
Pingback: au și tutunarii dreptatea lor? | tot ce (nu) ai vrut să știi …
Pingback: doi pași înainte, unul înapoi | tot ce (nu) ai vrut să știi …