Ni se tot repetă cu obstinație că băuturile carbogazoase ne salvează pe loc de o sete îngrozitoare. Oare? Dacă medicii ar fi lăsați să vorbească …
Băuturile carbogazoase se pare că sînt veriga lipsă dintre diabet, obezitate şi cancer.
1. Diabet … cantitățile enorme de zahăr trimit semnale către pancreas, care descarcă masiv în sînge insulină pentru a preveni afectarea sistemului nervos. În timp, un pancreas epuizat va înceta să mai producă insulină, cu declanşarea diabetului.
2. Obezitate … zahărul din belşug creează o senzație de foame care stimulează mîncatul în exces. Pînă una-alta, cea mai evidentă şi mai directă cale de a ne rotunji formele.
3. Cancer? Băuturile carbogazoase determină reflux gastric, cu lezarea celulelor de suprafață ale esofagului. Aceste leziuni pot deveni canceroase. Iar ăsta e doar vîrful aisbergului.
Mai am în mînecă şi 2-3 aşi (sau jokeri, iarăşi depinde).
Dioxidul de carbon (CO2) irită stomacul, care reacționează prin extragerea din sînge a calciului pentru a-l utiliza ca antacid. Ca urmare, sîngele îşi completează calciul lipsă din oase. Rezultatul? Oase fragile (osteoporoză).
Un organism sănătos funcționează la un pH alcalin (7,365). Băuturile carbogazoase se află pe undeva pe la un pH de 2,8 (adică sînt de 100.000 de ori mai acide decît apa).
Sarea din aceste băuturi reduce cantitatea de apă din celule. Ca urmare circa 75% dintre americani (mari colafili) se plimbă – fără să fie conştienți de ceea ce li se întîmplă – pe străzile marilor lor metropole într-o stare de deshidratare cronică.
Noua definiție a ironiei? Să te deshidratezi în timp ce încerci cu disperare să-ți stingi setea.
(pentru că muza mea a lipsit azi de la întîlnire, am împrumutat una de limbă engleză de la colegii de la Pravda)
Mulţumim pentru traducere şi pentru forma în care ai învelit informaţiile, foarte utile şi pe înţelesul tuturor. O să le servesc mai departe prietenilor amatori de astfel de băuturi, că eu nici nu mai ştiu de câţi ani n-am mai băut aşa ceva…
@Daria B.: am ajuns să mă uit la sticlele de cola ca la otravă, îmi vine să nici nu le mai ating; mă gîndesc la toți cei care le beau ca pe apă …
Pingback: cu zahărul gîlgîind prin vene | tot ce (nu) ai vrut să știi …
Pingback: zero calorii, infinite probleme | tot ce (nu) ai vrut să știi …
Pingback: cu genele pe masă | despre cancer