Literalmente. Cel puțin asta era recomandarea unei firme engleze în urmă cu doar cîțiva ani, o dată cu introducerea pe piață a unui sortiment de pîine îmbogățită cu nobilul element. “E dovedit că seleniul combate cancerul şi bolile de inimă”, spunea pe atunci un “specialist” al respectivei companii. “Credem că seleniul este unul dintre cele mai importante elemente rare. Nu se găseşte în mîncarea normală.”, adăuga acelaşi.

Se pare că e bine-mersi la îndemîna noastră. Întrebați de sănătate, cei mai mulți oameni ar prefera – în eventualitatea unei boli incurabile precum un cancer – calitatea în fața cantității. Cu alte cuvinte, ar alege mai degrabă o viață (mai) de calitate decît una (mai) lungă. Rezultatele sînt obținute în urma unei cercetări la nivel european în care cei chestionați au pus pe primul loc teama de durere, urmată imediat de preocuparea de a nu deveni o povară pentru cei dragi.

Astăzi vorbim despre cancerul de pancreas. Un tip de cancer considerat a fi curabil (prin extirpare chirurgicală) doar în cazul unui diagnostic precoce, lucru care în viața reală se întîmplă destul de rar (sub 10% din cazuri). Pentru ceilalți pacienți – cei la care cancerul este deja avansat la momentul diagnosticului – rămîne doar varianta chimioterapiei în scopul prelungirii vieții.

După nenorocirea numită SIDA, băieții care umblă în perechi mai au acum o năpastă abătută pe capul lor. Zice că bărbații homosexuali prezintă un risc de aproape două ori mai mare – comparativ cu omologii lor hetero – de a fi diagnosticați cu o formă de cancer.

Parcă nu le ajungea că merg tot timpul cu capul în jos şi, pe deasupra, mai conduc şi maşinile pe partea greşită a drumului. Acum mai aud că sărbătoresc şi ziua mamei într-o altă zi decît o facem cu toții, anume pe 8 mai. Iar în plus se mai şi strîng – în numere de neimaginat pe malurile Dîmboviței – ca să facă ce?

Ne grăbim. Ne grăbim din ce în ce mai mult. Şi din ce în ce mai mulți. Construim autostrăzi tot mai largi şi fabricăm maşini din ce în ce mai puternice. Cu care ne mişcăm (uneori doar în jurul cozii) din ce în ce mai repede.

Acesta nu e un anunț matrimonial. Acesta e un mesaj pe care Adrian, un fost fumător, îl adresează celor asemenea lui. Adică celor care au renunțat la fumat. Sau, după cum o spune chiar el, “pentru cei care aleg din nou viața fără tutun”.

Ba bine că nu. Am tot zis-o şi-o mai zic – alături de cohorte întregi de doctori, cercetători, observatori, – că obezitatea (am citit şi eu prin cărți, ce vreți) este un teren favorabil pentru apariția cancerului. Nu doar pentru una, ci pentru mai multe forme de cancer, cu cele mai variate localizări.

A fost poate filmul ei de referință. Şi rolul din acest film poate cel mai memorabil din întreaga ei carieră. Personajul din film al lui Audrey (ca de altfel şi Audrey în viața reală) fumează, iar fotografia ei în rochie neagră şi port-țigaret super-long rămîne peste ani una dintre imaginile clasice ale eleganței.

Aceasta-i întrebarea – sau cel puțin este pentru autoritățile sanitare – atunci cînd vine vorba despre boala numită cancer. Unde “a cerne” este varianta neaoşă pentru englezescul “to screen”, de la care ne-am ales cu neologismul screening ca denumire pentru programele de detecție timpurie a cancerului. Pentru că toată lumea ştie că e mai bine să previi decît să tratezi, tot aşa precum un diagnostic pus mai devreme e (mult mai) de preferat unuia venit cu întîrziere.

Să ne înțelegem: am zis că nu mai e la modă, nu că nu mai e necesară. De fapt nici măcar nu sînt eu cel care zice asta (nu mi-aş permite-o), ci un foarte respectabil organism consultativ federal american, US Preventive Services Task Force (sau “Grupul pentru servicii preventive al SUA”, într-o traducere liberă) pe numele lui.

Toată lumea ştie că vitaminele stau pitite, bine-mersi, prin diverse fructe. Întrebarea de un milion de vitamine însă este: se mai regăsesc ele (vitaminele) şi după ce fructele sînt stoarse, carevasăzică în sucurile rezultate?