cancer: un secol pierdut 7


Înapoi în timp (foto: www.newrooseveltinitiative.com)

Zilele trecute, în timp ce răsfoiam prin CNN & Co., am dat peste o știre care mi-a trezit interesul. Sub un titlu bombastic (15 top killers of Americans – “Primii 15 ucigași ai americanilor”) erau prezentate primele 15 – ca număr – cauze de deces în rîndul locuitorilor Statelor Unite.

Pe un deloc onorant loc 2, imediat după bolile cardio-vasculare, se lăfăia … cancerul (sau, mă rog, multitudinea de boli maligne reunite sub acest nume generic).

Imediat curiozitatea mi-a înfipt adînc un ghimpe în creier: oare care să fi fost situația la începutul secolului trecut? Trezit din adormire, prietenul google mi-a servit imediat – de prin cotloane de internet numai de el știute – o statistică, tot americană, la fel de interesantă.

Astfel, la începutul secolului trecut liderul de necontestat era tot grupul de boli cardio-vasculare. Urmat, aproape la egalitate, de două boli infecțioase – pneumonia și tuberculoza – pe cît de redutabile în acele timpuri, pe atît de nesemnificative în zilele noastre. Venit la distanță pe locul patru cu o cifră semnificativ mai mică, cancerul rata astfel, cu brio, podiumul.

Nu i-au trebuit însă decît 3, respectiv 4 decenii, pentru ca boala malignă să-și detroneze pe rînd contaminantele surate (întîi tuberculoza, apoi pneumonia) și să se instaleze detașat pe un loc secund pe care îl păstrează și în zilele noastre, chiar și așa cosmetizat cum mai apare prin unele statistici. Iar asta în ciuda războiului (precum și a miliardelor cheltuite) declarat de către americani cancerului în anii șaptezeci.

Și încă o observație, care spune ea singură totul: dintre bolile majore, cancerul este singura pentru care incidența deceselor este mai mare decît cea de la începutul secolului trecut.

De unde și afirmația din titlu.

 

 


Leave a comment

Your email address will not be published.

7 thoughts on “cancer: un secol pierdut

  • arakelian

    cred ca aici conteaza si faptul ca a crescut speranta de viata. Gluma romaneasca e ca de ceva tot trebuie sa moara.
    Despre pneumonie si tuberculoza, acestea au coborat in clasament numai multumita antibioticelor.
    Iar la bolile cardiovasculare, am prins un documentar pe un post francez, unde spunea ca incidenta infarctelor a crescut in ultimii 20 ani, aproape s-a dublat, dar numarul de decese s-a injumatatit. Gluma era ca totul e datorita medicamentatiei si conduitei medicale, probabilitatea ca un om care a facut un infarct sa faca si pe al 2 lea, creste; dar cu speranta de viata crescuta, omul respectiv are sanse sa moara nu numai de inima, ci si de cancer (ca inima intre timp i-au vindecat-o medicii, dar cancerul….).

    • doctorul Post author

      @arakelian: corect, în ce privește pneumonia și tuberculoza; cît despre cancer, povestea e un pic mai nuanțată (în fond și aici au fost inventate chimioterapicele): nu e vorba despre speranța de viață (un indicator derutant, dealtfel, dacă vrei putem elabora), ci de felul în care ne hrănim, în principal; cît despre bolile cardio-vasculare, se pare că există o legătură – un fel de continuum patologic – între acestea (trecînd prin obezitate și diabet) și cancer; dar o să ajungem și acolo; pînă una-alta, cele bune.

  • arakelian

    morala e: evolutia iti da cu o mana, si iau cu cealalta :). Depinde de fiecare sa gasim echilibrul. Deci persoanele subponderale, care nu sunt gurmande, sunt avantajate? tii, si noi care facem din mese, un festin.

    • doctorul Post author

      @arakelian: da, depinde de fiecare dintre noi ce luăm din ceea ce ni se oferă; aș spune mai degrabă că persoanele normoponderale sînt avantajate, excesele nu sînt bune nici într-un sens, nici într-altul; cele bune.