Eugène Delacroix – Libertatea conducînd poporul
“… lupta (sau, pe stil american, războiul) împotriva cancerului …”
“… eliminarea acestui flagel modern numit cancer…”
“… mobilizarea întregii omeniri pentru combaterea cancerului …”
“… cancerul poate (și va) fi (în cele din urmă) învins …”
Și aș putea continua așa la nesfîrșit. Cînd vine vorba despre cancer, “omenirea” nu duce lipsă de expresii belicoase și nici, iată, de îndrăzneala de a le folosi.
Altfel vorbe, doar vorbe, pentru că la proba practică lucrurile se complică destul de mult. Așa cum ne-o arată, tot mai clar și fără putință de tăgadă, experiența ultimilor ani: cu cît tunul e mai mare și tirul mai precis, cu atît daunele sînt mai importante.
Doar că nu acolo unde ne-am dori.
Iar aici e momentul să-l readuc în discuție pe David Servain-Schreiber, celebrul autor al unei afirmații aparent fără noimă: “cancerul nu trebuie învins, cancerul trebuie înțeles”. O afirmație la care, eu unul, cu cît mă gîndesc mai mult, cu atît o găsesc mai plină de miez.
O să vedem și de ce.
Ceea ce spui tu aici seamănă cu ceea ce am gândit eu despre subiect, anume că trebuie să ne schimbăm perspectiva asupra cancerului, să nu-l mai privim la microscop ci să ne distanțăm, să-l privim în ansamblu, în context.
Nu e și metoda asta tot o încercare de-a-l ”înțelege”, oare? 🙂
@arcadia: deja sîntem doi care gîndim așa – înseamnă că o fi ceva?
Pingback: oglindă-oglinjoară … | tot ce (nu) ai vrut să știi …
Cam tot ce face parte din viață merită abordat astfel. 🙂 De-aia mi-a plăcut mie nespus “Dead Poets Society”.
Acum, depinde și cu ce rezultate se soldează demersul. Cu nesfârșite catarsisuri (și, eventual, speranțe)? Sau cu oameni vindecați la fel de simplu ca de-un guturai?
@T.: dacă demersul e onest, rezultatele nu pot fi decît bune; și nici măcar nu e nevoie de acțiuni eroice; din păcate valorile ne sînt profund distorsionate, dacă nu chiar întoarse cu susu-n jos de-a dreptul … poate ne vedem odată, să stăm de vorbă mai pe îndelete; cele bune.