investigație


dezamăgire, numele tău e donare 4

(sau cum nu am devenit donator de sînge)

Am fost azi să donez sînge. Pe de o parte din dorința de a (și) face ceva pentru oamenii despre care tot scriu. Iar pe de alta ca să văd care e soarta unei entuziaste campanii – luată la întîmplare – lansată pe bloguri. Nu m-am așteptat să fiu întîmpinat cu un covor roșu. Nici cu o sticlă de vin roșu, ca să nu mai zic că nici măcar cu o floare (tot roșie, conform promisiunii unuia dintre promotorii acțiunii). Însă nu era nici măcar … nimeni.


mai răruț cu sînii la poză 1

Că e mai sănătos, se pare. Și nu, nu mă refer la pictorialele din revistele pentru bărbați. Probabil că – vorba poetului – fără ele nu se poate, dovadă faptul că sînt. Ci în cazul nostru vorba vine despre mamograme, acele teste imagistice neinvazive care au devenit un instrument extrem […]


teoria ca teoria 2

Practica e cea care ne omoară, ca buni români ce sîntem.
Am simțit nevoia să fac o revenire la articolul de ieri în care prezentam cîteva elemente privind funcționarea Programului Național de Oncologie. Asta pentru că, deşi pe hîrtie totul arată frumos şi asigurător, în realitate lucrurile nu sînt nici pe departe aşa cum ar trebui şi cum ar fi dealtfel normal să fie într-o țară cu pretenții europene. Cam ca în zicala cu gardul şi cu leopardul.