Nu cred să existe pe lume cineva care să-și dorească în mod conștient să fie bolnav. Elevii care înghit cretă pentru a fenta o teză o fac cu siguranță din inconștiență. Iar deținuții care-și bat cuie-n cap pentru cîteva zile de “evadare” procedează probabil așa dintr-un calcul disperat.
Sîntem, noi oamenii, ființe profund limitate. Primim – indiferent de unde sau de la cine – o viață. Iar o dată cu aceasta și – destul de – multă libertate pentru a alege cum s-o trăim. De-a lungul ei avem parte de multe. Unele mai bune (pe care le primim ca și cînd ni s-ar cuveni), iar altele mai rele (pe care le respingem fără ca măcar să încercăm să le înțelegem rostul).
