În urmă cu aproape un secol și jumătate, în studiul său intitulat “În contra direcției de astăzi în cultura română”, Titu Maiorescu enunța teoria “formelor fără fond”. Nu se prea poate – zicea el încă de pe atunci – școli fără dascăli competenți și nici teatre fără un repertoriu național original și fără actori cu prestanță.
Chiar astăzi, la mai bine de douăzeci de ani de cînd a început. O dată cu cel care a inițiat-o și i-a fost, atunci și peste ani, simbol.
O știre tăcută precum un anunț despre starea vremii: a murit Leonida Lari. Poet și publicist, Leonida s-a stins din viață la Chișinău, în urma unui cancer. Eu unul, recunosc, nu i-am citit nici o poezie.
Evelyn Lauder – membră a familiei din spatele celebrei companii cosmetice cu același nume, a murit sîmbătă la New York, ca urmare a complicațiilor unui cancer de ovar.
Mai multe mere. Dacă tot am adus ieri vorba despre ele, poate e cazul să ne aplecăm un pic asupra lor. Nu de alta, dar se pare că dintre toate fructele, mărul este cel care a influențat cel mai mult destinul omenirii.
Este titlul unui cîntecel al lui Tom Ze, un artist brazilian cu un destin aparte. Nu am încercat să aflu ce încearcă Tom să ne transmită prin muzica sa (piesa e în limba portugheză), ce anume l-a deranjat în activitatea distinsei organizații, însă pot să-i înțeleg supărarea.
Hiroshima. Pînă în ziua de 6 august 1945 era doar un nume de oraş japonez. Începînd cu acea zi nefastă a istoriei a devenit un simbol. Primul oraş care a cunoscut direct nenorocirea unui bombardament atomic, Hiroshima a renăscut (la propriu) din propria cenuşă. La 65 de ani de la tragedie, Hiroshima este iarăşi un oraş normal, ca atîtea altele din Japonia sau din restul lumii.
