Mai bine nişte piept. Sau, şi mai bine, o coadă. Dar de peşte.

O vorbă destul de populară printre “gurmanzii”  de pe la noi proclamă că “cea mai bună legumă e porcul”. Asezonat bineînțeles cu o generoasă garnitură compusă tot din legume – cartofi prăjiți. Şi uite-aşa cineva mai puțin avizat ar putea crede că sîntem o nație de vegetarieni.

Bunicii mei de la țară mîncau carne o dată pe săptămînă – găina de duminică, deşi aveau curtea plină de păsări. E adevărat că iarna treceau printr-o prealungă perioadă carnivoră, ce venea însă după un post serios înainte de Crăciun. Care se continua cu un alt post generos înainte de Paşte. În care începeau un alt festin, de data asta vegetal. Borş de lobodă, mîncare de urzici sau de spanac, salată, ceapă verde şi usturoi nou. Cu care plecau cu noaptea în cap la “moşie” unde trăgeau toată ziua la sapă, la prăşit. “Cu un castron de chiseliță şi o bucată de mămăligă”, cum îşi aminteau cu nostalgie ceilalți bunici ai mei, de la oraş. “Şi nici nu era lumea plină de cancer, ca acum” adăuga sec bunică-mea.

Nu cred că bunicii mei erau o excepție. Dacă ne gîndim bine, în scena de la secerat Moromete s-a fript cu fasole, nu cu mici de la grătar.

Apoi, în decursul a doar două generații ceva s-a schimbat dramatic. Acum pur şi simplu nu mai concepem o zi, ba chiar o singură masă fără carne. Unii spun că e consecința frustrărilor din vremea comunistă, cînd a avea o fleică în farfurie era adesea un obiectiv incert.

Dar nu e numai asta. Carnea a devenit, alături de hainele de firmă şi de maşinile de import, un simbol al bunăstării pe care o etalăm cu egală mîndrie în cărucioarele de supermarket dar şi în siluetă. Un cunoscut se lăuda că poate mînca în fiecare zi carne, pentru el un semn sigur că a reuşit în viață. Iar în cazul lui teoria cu lipsurile nu se aplică, pentru că a revenit în țară după revoluție. După ce a trăit multă vreme într-o țară vestică, plină de carne. Dar şi de cancer de colon.

David Servan-Schreiber – vă mai amintiți de el, doctorul bolnav de cancer care s-a vindecat – spunea în cartea lui că, dacă ideea occidentală de delicatesă e reprezentată de o bucată mare de carne cu ceva legume pe lîngă ea, un fel de mîncare asiatic e din contră un morman de vegetale pe care stau discret cîteva bucăți de carne.

Carne și atît (sursa: www.flickr.com)

Porc cu legume (sursa: www.wikipedia.org)

Două lumi, două viziuni asupra a ce e bine să mîncăm. Iar pentru fiecare dintre noi încă două extreme între care ne mişcăm. Extreme care aduc cu ele însă, ca întotdeauna, şi o bună şi (mai ales) sănătoasă cale de mijloc.

Depinde numai de noi ce alegem.