Archive for ‘nutriție’

februarie 6th, 2012

să mori din dragoste de … nuggets

by doctorul

Prieteni pe viață și pe moarte (foto: www.dailymail.co.uk)

Nu mi-a venit să cred prima dată cînd am citit știrea. Am revenit apoi de cîteva ori asupra ei și tot nu am înțeles cum de e posibil așa ceva. O citesc acum din nou și mintea mea refuză să priceapă.

O tînără de 17 ani pe nume Stacey Irvine din Marea Britanie a trăit timp de 15 ani hrănindu-se doar cu nuggets (bucățele) de pui de la fast-food. Preferatele ei sînt cele de la McDonald’s, dar nu se dă în lături la o adică de la o delicatesă similară marca KFC, ba nu refuză nici chiar no-name-uri culese de prin supermarketuri. Singura variație pe care și-o mai permite cînd și cînd e cîte o porție de cartofi prăjiți, firește tot de la fast-food-ul din colț.

Fidelitatea ei a fost cît pe ce să o coste viața, ea ajungînd zilele trecute să fie internată de urgență la spital pentru o anemie severă. După ce au pus-o pe picioare, medicii au aflat cu stupoare că fata nu s-a atins 15 ani de legume sau de fructe.

Fructele și legumele sînt indispensabile pentru sănătate pe termen lung. Fără ele, ne cresc semnificativ șansele de a dezvolta afecțiunii cronice precum  boli cardio-vasculare sau cancer”, comentează un nutriționist care spune că nu a mai întîlnit un asemenea caz extrem în întreaga carieră.

“Cu cît copiii le mănîncă mai devreme, cu atît mai bine. Este deasemenea important să mănînci multe culori diferite. Dieta lui Stacey este foarte bej și plină de grăsimi saturate”, completează nutriționistul.

“Încep să realizez că asta nu-mi face bine” spune tînăra, care însă deocamdată nu a schimbat nimic din “dieta” autoimpusă. Pentru moment ea e mult mai preocupată de depozitarea jucăriilor de plastic primite de-a lungul timpului odată cu meniurile și care au ajuns să-i umple literalmente casa.

Mama fetei este disperată, însă întrebarea este: cine a dus-o pe fiica ei într-un McDonald’s încă de la vîrsta de (17-15 =) 2 ani?

Realitatea întrece imaginarul, încă o dată.

(repovestire telenovelistică după Daily Mail, ediția online)

fii primul care votează
ianuarie 5th, 2011

“si dă-i si luptă” …

by doctorul

Mai multe voci deodată (foto: www.topnews.us)

Însă numai la individual, dacă se poate. Munca în colectiv şi sportul de echipă nu sînt pentru noi.

Măria-Sa poporul român poate produce, cu puțină sforțare, individualități remarcabile în mai toate domeniile de activitate antropică la care ne putem gîndi. O Nadia Comăneci sau un Ilie Năstase se află încă, vii şi pipăibili, printre noi (asta ca să luăm în considerare doar sportul, la care ne pricepem, nu-i aşa, cu toții).

O cu totul altă poveste devine însă la probele pe echipe, unde situația este, ca să zic aşa, albastră şi prezintă umflături. Să luăm spre comparație doar cazul vecinilor sîrbi care, începînd cu polo, trecînd prin baschet şi terminînd cu sportul rege fotbal, ne bat la orice oră cu o mînă şi cu un picior legate la spate. Să ne amintim doar cum le-au ținut piept americanilor la ultima confruntare sportivă cu muniție live, în vreme ce noi eram chipurile ocupați să nu-l supărăm pe cel mai bun (şi singurul, dealtfel) aliat al nostru. Adicătelea Marea Neagră.

În sfîrşit, ei cu-ale lor, noi cu-ale noastre. Să revenim la gînduri ceva mai pacifiste şi mai legate de sănătate. Unde, ca de obicei, nu ne dezmințim. Căci dacă avem şi aici numeroase personalități (vezi exemplele Corinei Dragotescu, Danei Deac sau Sandei Nicola) care s-au luat la trîntă dreaptă cu cancerul şi l-au ținut la respect, e din nou proba pe echipe cea la care ne vedem descalificați.

Avem şi în România asociații de pacienți cu cancer. Nu foarte multe, e-adevărat, dar sînt. Problema lor majoră este însă că – cu prea puține excepții – nu prea se văd prin peisaj. Prea puține campanii de informare, mai mult decît insuficiente activități de suport, ca să nu mai zic de cvasi-inexistenta contribuție la procesul legislativ.

Am avut ocazia să intru în contact cu asociații de pacienți din mai multe țări europene. Între ei şi noi e o distanță cam ca de la Saturn la Uranus (nu mă întrebați cît înseamnă asta, că nu ştiu nici eu, tot ce pot să spun este că trebuie să fie imensă; dar, ca să revenim cu picioarele pe gazon, să reluăm exemplul de mai sus şi să ne gîndim doar cum s-ar descurca naționala noastră de fotbal într-un un meci cu sîrbii despre care tocmai vorbirăm).

Am scris acest articol pentru că mulți dintre cei care ajung la noi pe blog caută o asemenea asociație. Şi e bine că fac asta, pentru că nimeni nu poate înțelege (şi, eventual, ajuta) mai bine un bolnav de cancer decît tot cineva aflat în, sau care a trecut prin, aceeaşi situație. Acesta este dealtfel şi motivul pentru care am publicat încă de la început o pagină dedicată asociațiilor de pacienți cu cancer din România.

Nu ştiu cît sprijin găsesc deocamdată aceştia – pacienți sau rudele lor – la respectivele asociații. Ba trebuie să recunosc faptul că nici nu ştiu care dintre ele au cît de cît o activitate constantă sau măcar relevantă (şi chiar dacă aş şti, parcă tot nu le-aş scoate – încă – din respectiva listă).

Pot însă, şi putem spera împreună că vom ajunge cît mai curînd – şi măcar – în acest domeniu, dacă nu la performanța de a cîştiga competiții, cel puțin la orgoliul de a reuşi să ne calificăm din grupe.

Ca să putem accede eventual la o constantă primăvară europeană.

fii primul care votează
septembrie 24th, 2010

elegie ieftină pentru o bragă

by doctorul

S-a dus şi vara.

Iar cu ea dusă e şi repetabila povară a procesului – absolut natural şi sănătos dealtfel – de evaporare care ne deshidrata din oră în oră. Dar cu atîta cola la îndemînă nu am avut nici un motiv să ne îngrijorăm. Sau poate că ar fi trebuit?

Dacă vara s-a dus, înseamnă că a venit toamna. Iar.

Şi ca orice toamnă ne aduce, iar, gutui parfumate, miez de nucă nouă şi nostalgii – cum altfel decît – vechi.

În copilărie nu am băut prea multă cola. Nu că nu aş fi vrut, ci pentru că nu am putut. Coca-cola nu poposise încă pe meleagurile patriei, iar Pepsi-cola, deşi în teorie exista, în practică nu îl vedea mai nimeni în afara magazinelor cu circuit închis.

Acum însă, privind înapoi peste umăr, mă gîndesc că am fost un norocos. Pentru că astfel am putut să beau mai multă limonadă şi mai multă bragă. Care se găseau din belşug şi la discreție pe la mai toate cofetăriile din oraşul în care am crescut. Şi care au fost mult, mult mai sănătoase.

Ei bine, dacă limonada se mai poate savura fără probleme şi în zilele noastre, cu braga lucrurile s-au colorat un pic mai în albastru. Pentru că braga – mă întreb cîtă lume mai ştie ce înseamnă înşiruirea asta de litere – e o băutură pe cale de dispariție. Din păcate.

Bragagiu în Bucureşti (www.wikipedia.org)

A fost odată …

Braga bun

A fost o vreme cînd oamenii îşi potoleau setea (doar) cu apă. Eventual sub formă de ceai. Poate şi cîte o limonadă făcută în casă, din cînd în cînd. Sau, atunci cînd ieşeau la promenadă în oraş, o bragă. Pe care o cumpărau de la bragagiu, ademeniți de dulcea lui chemare: “Braga bun!”.

Bragagiul a plecat de pe străzile noastre, cu tot cu strigătul său desuet. Iar cît de curînd braga va rămîne şi ea o simplă intrare într-un dicționar.

Însă nu avem nici un motiv să ne îngrijorăm. Avem destulă cola.

fii primul care votează
septembrie 8th, 2010

miros cu aspect de brînză

by doctorul

Azi, în timp ce navigam seren şi imperturbabil prin ciberspațiu, m-am izbit frontal, la o viteză de mai mulți maci*, de lamentația unui alt căuzaş virtual. Care, cu papilele gustative neconsolate şi bulbul olfactiv regresat la un stadiu vestigial, deplîngea cu lacrimi megabitice lipsa din galantarele patriei a brînzei topite simple. Pe care să o combine – pohta ce-a pohtit – cu un “parizel” rozaliu moartea pancreasului.

Karel Dujardin - Femeie mulgînd o vacă roşie (www.wikipedia.org)

Nu am nimic cu gustul omului. Fie şi numai pentru că nu mai departe de acum un an aş fi sărit direct la tiroida oricui s-ar fi încumetat să-mi sugereze pe ce anume să-mi testez eu enzimele digestive.

Nu am rezistat însă ispitei unui nevinovat comentariu. Astfel încît, în şirul de confirmări, aprobări, consolări sau recomandări de la varii con-simțitori, i-am înfipt confratelui în circumvoluțiuni următorul ghimpe dubitativ:

“văd că ai o problemă cu aromele; eşti sigur că măcar brînza era brînză?”

După care i-am agățat pe un lob şi un cîrlig-invitație către un eseu ceva mai amplu pe această temă.

Poate se mai gîndeşte o dată.

*maci – în acest caz particular, pluralul de la mach.

fii primul care votează
septembrie 7th, 2010

ceaiul, elixirul nemuritorilor

by doctorul

Copacul de ceai (arhivă personală)

Vechii grecii au preamărit ambrozia, nectarul zeilor. Dar pentru că aceasta le era rezervată, noi ceilalți, muritorii de rînd, nu prea am am reuşit să vedem cum arată. Necum să o mai şi gustăm.

Chinezii venerează ceaiul, elixirul nemuritorilor. Care însă, nemaifiind doar privilegiul acestora, poate fi privit, pipăit, adulmecat, degustat, de către oricine.

Am avut şansa în luna martie a acestui an să particip, într-o mică prăvălie din Singapore, la o ceremonie a ceaiului pe stil chinezesc. Timp de vreo o oră un tînăr simpatic ne-a dezvăluit, într-o engleză monosilabică şi repezită, (doar) o mică parte din subtilele secrete ale rafinatei arte de a bea ceaiul.

Am aflat astfel cum se alege, cum se prepară, cum se apreciază, cum se adulmecă şi, suprema încununare, cum se degustă ceaiul. Pînă şi cel mai mic amănunt contează: temperatura apei, materialul vasului, timpul de infuzie, ceştile din care se degustă şi, cel mai important, calitatea ceaiului. A, să nu uit de compania în care se oficiază ceremonia.

Căci, la fel ca şi vinul, ceaiul devine tot mai valoros cu trecerea timpului, iar un fin cunoscător îl apreciază ca atare. Fiind dispus să plătească bani grei pentru un ceai de calitate (mergînd pînă la mii de euro, aşa cum cerea o etichetă prinsă pe un pachet de ceai din unul din magazinele prin care am trecut).

Ceremonia ceaiului (arhivă personală)

Dincolo însă de artă, etichetă sau mode, ceaiul – în special cel verde – are multe efecte benefice pentru sănătatea noastră, mai ales dacă este consumat regulat. Printre altele, poate reduce semnificativ riscul de a ne îmbolnăvi de cancer. Efect dovedit pînă acum pentru mai multe forme de cancer.

Pentru acest lucru, ceaiul – de regulă cel verde – este inclus în orice listă scurtă de alimente care pot preveni cancerul. Iar orice recomandare pentru un mod de hrănire sănătos nu are cum să-l ocolească.

Ceea ce ar trebui să începem şi noi să facem.

fii primul care votează
septembrie 6th, 2010

apa cea de toate zilele

by doctorul

Apa în mîinile mele (www.mgid.com)

E luni, o frumoasă zi de început de săptămînă şi de toamnă care predispune la un pic de filozofie. Să filozofăm dară.

Ştiința ne învață că viața a apărut în apă, din înghesuiala amoebelor şi paramecilor şi a altor lighioane microscopice care-şi dădeau coate în “supa primordială”. Viața, deci care va să zică şi noi oamenii, care – după Darwin – ne tragem, prin maimuță, cam tot de pe acolo.

Biblia, pe de altă parte, ne spune că sîntem doar țărînă: “Din pămînt ai ieşit şi în pămînt te vei întoarce.” (citat aproximativ din memorie). Variantă susținută la rîndul ei de cîțiva tipi destul de tari (Moise, Isus, Mahomed), drept pentru care nu îmi pot permite să o ignor.

Ca să nu supărăm pe nimeni, o să admitem aşadar că sîntem toți o apă şi-un pămînt. Oricine ar fi însă olarul şi oricare procesul tehnologic folosit, avem şi o certitudine: anume că rețeta conține destul de multă apă. Mai mult de două treimi.

Sîntem deci, noi oamenii, nişte minunate alcătuiri majoritar apoase. O logică elementară ne sugerează prin urmare că, pentru a evolua cît de cît natural, avem nevoie de multă apă. Şi sînt nenumărate – ei bine, poate nu chiar un infinit, ba poate nici măcar un “googol”, însă în orice caz destule – argumente care o susțin.

Doar un strop (www.xinhuanet.com)

Eu vă dau aici doar unul, care ne interesează în mod deosebit pe toți cei care ne întîlnim pe acest blog. Acela că apa, consumată regulat şi în cantități adecvate, ne poate reduce riscul de a face un cancer de vezică urinară. Aceasta ca urmare, pe de o parte, a efectului de diluare a diverşilor compuşi cu potențial cancerigen. Iar pe de alta, datorită urinărilor mai frecvente, care scad perioada de timp în care compuşii respectivi rămîn în contact cu mucoasa vezicii urinare.

Pentru alte cîteva – din restul de – argumente, vă invit pe proaspăt inaugurata pagină de nutriție.

Deschisă – cum altfel decît? – cu un strop de apă.

1 persoană apreciază
septembrie 3rd, 2010

hrana ca terapie

by doctorul

Ambrozie (www.satya.ro)

Însă doar la pachet cu aromele, culorile, sunetele, ambientul. Şi, cel mai important, cu zîmbete şi vorbă bună. Asta numesc eu terapie holistică.

Hipocrate spunea “fă-ți din hrană leac”. Pentru că el a înțeles încă de pe atunci că sîntem ceea ce mîncăm. Dar şi ceea ce privim, ascultăm sau adulmecăm. Sau, mai ales, ce cuvîntăm.

Am fost azi într-un loc cum nu credeam că poate exista în România. O mică oază de linişte, bun gust şi bun simț. Un loc unde nu doar am mîncat, ci m-am hrănit. Prin toate simțurile.

Casa Satya (www.satya.ro)

Iar ca să mă înțelegeți mai bine, vă spun şi vouă cuvintele cu care m-a întîmpinat amfitrionul:

“Cinstesc acel loc din tine în care sălăşluie întreg Universul. Cinstesc acel loc din tine care este dragoste, adevăr, lumină, pace. Cînd tu eşti în acel loc în tine, iar eu sînt în acel loc în mine, sîntem Unul.”

În România? În România!

fii primul care votează
august 20th, 2010

cinci contra cancer

by doctorul

Medicamente naturale (www.wikipedia.org)

Am tot discutat în ultima vreme despre alimente şi despre rolul acestora în sănătatea noastră. Despre cum felul în care ne hrănim ne influențează viața. Despre cîteva principii de alimentație pe care trebuie să le urmărim pentru a evita să ne îmbolnăvim de cancer. Am prezentat chiar şi o listă cu cinci dintre “băieții răi”, anume alimente de care ar fi bine să ne ferim. Am văzut, cu alte cuvinte, partea goală a paharului.

Haideți să vedem acum şi partea plină a acestuia. Să vedem care sînt “băieții buni”, alimentele care ne pot fi benefice şi care ne pot proteja de cancer. Ele sînt foarte multe, însă am ales tot cinci, să zicem din motive de simetrie. Iată lista cu aceşti “eroi”:

1. Soia (tofu): da, soia e pe primul loc, chiar dacă ne e greu să acceptăm asta după ce cu toții ne-am revoltat la un moment dat pe cel care ne-a obligat ani la rînd să ne hrănim cu un anume tip de salam. Extrem de prețuită de bucătăria orientală, soia a început să-şi facă timid loc în diverse forme şi în magazinele noastre, dar o putem întîlni şi la restaurantele asiatice (chinezeşti) prezente în mai toate oraşele din România. Specialiştii în nutriție o creditează cu un rol important în prevenirea a două frecvente forme de cancer: cancer de sîn şi cancer de prostată. Există unele argumente şi pentru un posibil rol chemoprotector în cancerul de pancreas.

2. Roşii (tomate): conțin o substanță numită licopen, căreia medicii îi recunosc puternice proprietăți antioxidante cu rol în prevenirea mai multor tipuri de cancer (cancer de sîn, cancer de prostată, cancer de uter, cancer de colon). În mod particular, se pare că bărbații care consumă regulat roşii îşi pot reduce cu pînă la jumătate riscul de a face cancer de prostată. Un pont: licopenul este absorbit mai bine de corpul nostru dacă este combinat cu grăsimi. De departe recomand uleiul de măsline, o combinație frecvent folosită de bucătăria mediteraneană (pizza, paste, bruschetta).

3. Ceai verde: tot aşa precum ambrozia era considerată băutura zeilor de către greci, ceaiul verde este la chinezi licoarea nemuritorilor. Poate şi pentru faptul că un consum regulat de ceai verde reduce riscul de apariție a mai multor forme de cancer, efect atribuit unor substanțe active numite catehine. Un studiu recent sugerează o reducere cu pînă la 90% a riscului de cancer de sîn atunci cînd este consumat în asociere cu ciuperci.

4. Fructele de pădure: dar şi alte fructe înrudite precum strugurii, căpşunile, bananele şi pepenii. Consumul lor regulat poate reduce riscul unui diagnostic pentru cele mai multe forme de cancer, printre care şi leucemie. Poate şi de aceea unele dintre ele sînt numite “superfructe”.

5. Broccoli: rudă cu varza şi conopida, împreună cu care formează un grup de plante cu un puternic efect anticancerigen general. Prin substanțele pe care le conțin acestea pot preveni apariția şi dezvoltarea mai multor tipuri de cancer. De menționat acțiunea lor benefică în reducerea riscului de cancer de prostată (chiar în forme agresive).

Ei, parcă acum mai vorbim.

5 persoane apreciază
august 19th, 2010

spune-mi ce mănînci

by doctorul

Barbara Wilkerson - Portret (www.jimvictor.com)

… ca să-ți spun cine eşti.

Eventual de ce (poți să) te îmbolnăveşti. Sau, în varianta optimistă, de ce (poți să) te vindeci.

Căci o povață de la tăicuța Hipocrate ne îndeamnă să învățăm să folosim alimentele drept medicamente. Cum e posibil aşa ceva? Din cele mai vechi timpuri oamenii au folosit ceea ce le-a oferit natura pentru a se obloji de diverse boli. Plante medicinale, produse animale sau chiar (ape) minerale, toate în stare naturală, direct de la sursă. Vraci, şamani, vindecători au păstrat, îmbogățit şi transmis mai departe toate aceste cunoştințe.

Pînă mai în vremurile noastre, cînd aceste principii au început să fie cercetate în mod ştiințific şi (cel puțin în parte) transformate în medicamentele pe care ni le recomandă astăzi doctorii. Da, e adevărat, medicamentele aşa cum le cunoaştem noi nu au fost la început (multe sînt şi acum) decît substanțe extrase şi purificate din produse naturale. Mai apoi, odată cu dezvoltarea industriei chimice, apoi a celei farmaceutice, au început să apară medicamentele de sinteză. Care însă încercau să copieze tot moleculele naturale, pentru a reproduce efectele deja verificate ale acestora. Iar medicamentele pentru cancer nu fac nici ele excepție.

Avem aşadar două opțiuni:

1. Mîncăm ce ne trece prin cap iar apoi luăm medicamente ca să ne facem bine.

2. Alegem alimentele care ne fac bine la sănătate şi economisim banii de medicamente.

Alegerea ne aparține.

fii primul care votează
august 17th, 2010

fă-ți din hrană leac

by doctorul

Peter Paul Rubens - Hipocrate din Kos (www.wikipedia.org)

Ce e bun ori e imoral ori e ilegal ori îngraşă.

În plus, aş mai adăuga eu, a fost deja descoperit, inventat sau cugetat. Ca şi enunțul din titlu, pe care mi-ar fi plăcut să-l pot zice eu primul. Din păcate nu se mai poate, pentru că a fost spus deja de către altcineva. Un tip pe nume Hipocrate, care a trăit cu mulți, mulți ani în urmă.

Trebuie să recunoaştem că e o zicere frumoasă. O frumusețe profundă, aş plusa eu. Pentru că, dincolo de aparenta ei simplitate, ne face să ne oprim puțin în loc pentru a ne întreba ce a vrut să spună auctorul.

Putem să ne protejăm de boala malignă evitînd să facem anumite lucruri care s-ar putea constitui în factori de risc pentru diverse forme de cancer. Ca de exemplu să nu (mai) fumăm. Sau să nu (mai) exagerăm cu expunerea la razele ultraviolete (fie ele naturale – culese direct de pe plajă – sau artificiale, cumpărate prin saloanele de bronzat din tîrg). Sau, ceva mai puțin evident dar la fel de important, să evităm anumite alimente care ne pot face mult rău. Aş numi asta protecție pasivă.

Dar putem face mai mult. De pildă, să ne alegem cu mai multă grijă ceea ce mîncăm. Şi i-aş spune acestui tip de atitudine protecție activă.

Există alimente extrem de benefice pentru sănătatea noastră. Folosite cum trebuie, acestea se pot tranforma în adevărate medicamente, care ne pot ajuta să prevenim sau să vindecăm multe boli. Acest lucru a fost intuit şi de Hipocrate, care ni l-a transmis mai departe în formulă concentrată.

Aşadar, aliment sau medicament?

Sau poate amîndouă?

fii primul care votează

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.