la micu’ gros 7


Hamburger intercontinental (www.wikipedia.org)

Mici locali (www.gustos.ro)

… sau la hamburgeru’ lat.

Dacă tot am discutat ieri despre crenvurşti şi hot dog, să ne aplecăm puțin şi asupra verilor lor mai golaşi, hamburgerul şi micul. Care deşi au forme diferite, sînt în esență cam acelaşi lucru: carne tocată, zgîrciuri, grăsimi şi ce-or-mai-fi-găsit-prin-cămară-ca-să-iasă-rețeta.

Că veni vorba de rețetă, o dată ce ai tocat carnea, cam intră orice pe lîngă ea: conservanți, amelioratori, coloranți etc. Cu mențiunea că acest lucru se aplică probabil mai degrabă la hamburger, eroul unui fenomen alimentar cu rază intercontinentală de acțiune. Micul nostru mic pe de altă parte, cu sfera lui de influență strict locală, se prezintă prin comparație mult mai proaspăt. Căci pentru a ajunge de pe raftul din supermarket pe grătarul de la iarbă verde trebuie să-şi mențină suflul cel mult pînă la primul sfîrşit de săptămînă.

Altfel, hamburger sau mic, avem o problemă comună: consumul excesiv de carne creşte semnificativ riscul de cancer (în special cancer de colon). Acest risc devine şi mai mare dacă hamburgerii sau micii sînt bine făcuți. Deoarece cu cît sînt ținuți mai mult timp pe grătar, cu atît se formează mai multe amine heterociclice, un cunoscut factor de risc pentru cancer.

Ce e de făcut? Eu unul am ales să nu mai mănînc nici hamburgeri şi nici mici. Dacă totuşi aş avea o poftă la un moment dat aş alege micii. Pe care i-aş prepara mai în sînge. Aş adăuga apoi multe vegetale, fructe, fără să exagerez totuşi cu numărul de mititei consumați.

Să mai spunem că nu avem alternative.