Frunză verde de tutun (www.wikipedia.org)
Se administrează prin inhalare (fum de țigară, trabuc, pipă, narghilea), prizare, sau mestecare. Activ sau pasiv. O dată, de două, de trei ori pe zi sau la nevoie, pe termen nedefinit. Se poate procura de la chioşcul din colțul străzii (cu timbru) sau de la furnizorii ambulanți din piețe (fără timbru, dar mult mai ieftin). Eventual gratis, la mîna a doua, prin vreun bar sau ceva. Cam aşa ar suna o recomandare (rețetă?) de la medic pentru un “tratament” cu tutun. Glumesc, desigur.
O vorbă din bătrîni – pe care o aud mai des decît cred eu că s-ar cuveni – ne învață să facem ceea ce spune popa şi nu ceea ce face el. Printr-un acord tacit, adînc înrădăcinat în însăşi urzeala poporului nostru şi transmis cu sfințenie pe cale orală din generație în generație, preoții beneficiază de imunitate absolută pentru micile lor “scăpări” omeneşti. Pînă într-acolo încît se poate ajunge, la extrem, în situația paradoxală de a avea enoriaşi mai plini de sfințenie decît chiar cei care le sînt îndrumători spirituali.
Cam aşa e şi cu doctorii. Sînt sigur că mai fiecare putem găsi între pliurile memoriei măcar o amintire a unei vizite la un cabinet medical în care un doctor supraponderal ne-a întîmpinat jovial de după un nor dens de fum. Iar după un consult rapid între două țigări ne-a înmînat cu suficiență o rețetă asezonată din belşug cu recomandări pentru o dietă sănătoasă şi renunțare la alcool şi la fumat.
Fumatul dăunează grav (şi) doctorilor (www.pro-choicesmokingdoctor.blogspot.com)
Ca şi preoții, şi doctorii beneficiază de o stranie imunitate din partea mirenilor (“E doctor, ştie el ce face!). Iar ei se poartă ca şi cum faptul că ştiu cum să redea oamenilor sănătatea i-ar face cumva pe ei imuni la boli. Ironia sorții face că tocmai medicii (fumători) au furnizat datele care au condus la concluzia că fumatul ucide. Prin cancer (în principal de plămîni, dar şi alte localizări), printre altele. Este vorba despre un studiu englez (da, din nou cercetătorii englezi!) care a stat la originea campaniilor anti-fumat din ce în ce mai agresive susținute în ultimii ani de autoritățile sanitare din Europa şi din Statele Unite.
Voi reveni asupra acestui studiu pentru că, atît prin amploare cît şi prin forța rezultatelor obținute, a reuşit să influențeze mentalități. Printre altele, să-i determine pe cei mai mulți dintre medici să renunțe la fumat.
Vorbesc despre medicii din țările civilizate. Nu e cazul României.
Cu asa articole risti “excomunicarea” din breasla. Poate si putina bataie.
Ar fi interesant de aflat care este procentul fumatorilor in randul “cercetatorilor englezi”. Nu?
@virtualkid: nu ştiu care e procentul fumătorilor între cercetători, însă în rîndul medicilor englezi acesta a scăzut în ultimii ani (similar ce s-a întîmplat în Statele Unite şi în Australia); se pare că studiul respectiv (care e subiectul meu de astăzi) i-a convins pe mulți dintre doctori să renunțe la fumat, ma ales erau chiar ei (sau confrații lor) cei vizați de cercetare; te invit să citeşti articolul de azi şi, eventual, te aştept cu opinii; cele bune. (p.s.: cît despre excomunicare, nu mă regăsesc într-o astfel de “breaslă” oricum, aşa încît nu văd nici o pierdere).
Poate ca a contat si faptul ca incep sa se adune anii in care publicitatea la tutun a intrat intr-o zona de prigoana.
@virtualkid: de fapt “prigonirea” reclamei la tutun e unul dintre efectele publicării acesti studiu, care a determinat introducerea unor campanii anti-fumat foarte agresive de către autoritățile sanitare din țările vestice; cît despre doctori, mulți au început să renunțe la fumat cînd au realizat că încep să piardă pacienți.
S-ar putea să te surprindă, dar nu cred să existe prea mulți fumători printre medici. Mă refer mai ales la cei din Mureș. Îi văd pe la reuniuni. Majoritatea nu fumează, așa că s-ar putea să stăm destul de bine aici. 🙂
@silavaracald: poate în ardeal, însă prin regat e jale cu J; mai ales în bucureşti, un oraş populat din belşug cu specimene aparte (să nu mă înțelegi greşit, nu am nimic cu oamenii care fumează, îmi apăr doar alegerea mea de a nu fuma).
Pingback: ce se-ntîmplă, doctore? | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: fericire pe cap de locuitor | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Pingback: fericire pe cap de locuitor | tot ce (nu) ai vrut să știi …
Pingback: sînt doctor, nu mă ascultați! | tot ce (nu) ai vrut să știi …