aşteptîndu-l pe Moş Nicolae 10


Anca Parghel (foto: www.radioomega.ro)

Astăzi e o zi pe care an de an o aşteptăm cu toții – copii mai mici sau mai mari – cu înfrigurare (la propriu şi la figurat).

Mai cuminți decît de obicei, ne lustruim cu grijă peste zi ghetele ca să nu ne facem de rîs noaptea, cînd vine moşul să ni le umple cu daruri.

Că doar nu vrem să începem cu gheata stîngă un sezon devenit în întregime al cadourilor şi despre care nu putem şti ce surprize ne mai poate rezerva.

Pentru Anca Parghel luna cadourilor se încheia brusc acum doi ani, înainte chiar de a începe, după ce ea îşi acceptase deja chiar boala – un cancer de ovarca pe un dar.

Cînd vine moşul anul ăsta, poate vom şti să prețuim fiecare dar, oricît de mic, pe care ni-l aduce.


Leave a Reply to doctorul Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

10 thoughts on “aşteptîndu-l pe Moş Nicolae

    • doctorul

      @Daria B.: vreau să fac un capitol în care să introduc cîte o mică poveste despre (cît mai multe) persoane celebre care au (avut) această boală; cît de curînd, sper.

  • Daria B.

    s-o luăm încetuc, că io-s ardeleancă:) înainte să decid dacă mă implic trebuie să te bombardez cu întrebări:
    1. câte persoane ai deja pe lista aia? de fapt, aş vrea să o şi văd…
    2. cam cum ar trebui scrise paginile respective, adică sunt anumite constrângeri de spaţiu sau subiect abordat (în afară de punctul comun – cancerul) sau aş avea libertate totală?
    3. până când trebuie scrise?
    4. unde vor apărea, doar pe blogul tău?
    5. dacă nu-ţi place ce sau cum scriu de exemplu?
    Aştept răspunsurile, dar asta nu înseamnă că am acceptat deja, să ne înţelegem: decid doar după 🙂 şi poate-mi vin în minte şi alte întrebări…

    • doctorul

      @Daria B.: îmi place de tine că eşti ardeleancă, după cum vezi nici eu nu mă grăbesc, deşi nu sînt ardelean; ai libertate totală (nu am pretenții că dețin adevărul absolut, iar blogul nu îl scriu ca să îmi placă mie, ci ca să folosească celor care au nevoie de el) în sensul că nu sînt limitări de timp şi de spațiu; nu țin să apară doar pe blogul meu, poți să le foloseşti cum vrei, doar sînt textele tale; iar pentru că le vei şi semna (plus linkuri către puiul tău de blog), sînt convins că te vei întrece pe tine însăți; am circa 20-30 de persoane, îți trimit lista pe mail; iar întrebările multe sînt semn de interes şi indiciu de treabă bine făcută; cele bune.