Angelina pistoLara (sursa: www.yesfindit.com)

Un fost profil (sursa: www.blog.zap2it.com)

Încerc să revin – după momentul de excito-exaltare pricinuit de ireversibila și incomprehensibila modificare (la propriu) a profilului unicei Angelina – cu picioarele pe pămînt pentru a prelua din manichiura presei subiectul încă aburind în vederea administrării unor observații mai la rece.

Pentru că, în fond și pe bună dreptate te-ai putea întreba, cetitorule, cu un ochi la nenea Iancu și cu altul la bădica Marin: “Bine, bine, monșer, dar tu pe ce te bazezi?” Norocul meu că, prevăzător din fire, mi-am pus deja deoparte destule dovezi și argumente cu care pot acum purcede la disecarea (iertare, nu am găsit un cuvînt mai potrivit) tărășeniei pe toate fețele și din toate pozițiile.

Subiect: Angelina Jolie tocmai a anunțat că, pentru a evita riscul de a face un cancer de sîn, a optat pentru o mastectomie bilaterală preventivă (cu alte cuvinte, și-a extirpat ambele glande mamare în speranța că un eventual cancer nu va avea, fizic, unde să se localizeze).

Decizia ei de a tăia răul de la rădăcină este luată pe baza următoarelor  fapte, observații și conjecturi:

1) Mama ei, Marcheline, a murit la 56 de ani din cauza unui cancer de ovar, după ce a suferit și de cancer de sîn; bunica ei, Lois, a murit la doar 45 de ani, tot în urma unui cancer de ovar; cancerul de sîn și cel de ovar au, ambele, o importantă componentă genetică (altfel spus, se transmit ereditar);

2) Angelina este purtătoarea unei gene (BRCA1) deficiente, ceea ce îi induce un risc mai ridicat pentru un cancer (de sîn sau de ovar); în cazul ei acest risc a fost estimat la 87% pentru cancerul de sîn și 50% pentru cel de ovar;

3) Cea mai bună opțiune de tratament pentru astfel de cazuri, în acest moment, în țara cu cea mai avansată medicină din lume (?!) este cea chirurgicală, respectiv extirparea organului-țintă.

Acum pe rînd, ca la moară:

1) componenta genetică a cancerului (și a oricărei a boli în general) este muuult supraestimată, fapt demonstrat deja atît de studii științifice, cît și de interesante evoluții la nivel populațional;

2) în medicină, statistica ne poate face uneori mai mult rău decît bine, după cum era cît pe ce să afle pe pielea lui un distins concetățean de-al Angelinei, Stephen Jay Gould pe numele lui (care a mai trăit 20 de ani după ce a fost diagnosticat cu o formă – mezoteliom – extrem de agresivă de cancer pentru care manualul îi mai dădea doar opt luni de trăit);

Mai tăiem, doctore? (sursa: www.well.blogs.nytimes)

3) există abordări mai conservatoare (dar și mult mai apropiate de natura umană) pentru tratarea cancerului, așa cum a demonstrat-o Daniel Servan-Schreiber, cel care a supraviețuit aproape 20 de ani unui cancer cerebral extrem de agresiv, recidivant, cu ajutorul terapiilor alternative și a reconsiderării din temelii a stilului de viață.

Avînd în vedere măcar cele cîteva de mai sus (deși vă asigur că doar în paginile acestui blog sînt mult mai multe argumente), sper că sînteți de accord cu mine că, cel puțin de data asta, Angelina și-a ales prost scenaristul.

Cît despre (acest gen de) medicină, la cît mai multe succesuri!