Povestea spusă de arcadia mă face să mai adăst cîteva clipe asupra subiectului, mai ales că ea ne prezintă, trăită la prima mînă, experiența unor abordări complet diferite ale bolii: una curajoasă, proactivă şi plină de încredere în sine, vizavi de o alta resemnată, defensivă şi lipsită din start de orice speranță.

Se spune că atunci cînd războinicii spartani plecau la luptă primeau de la poporul rămas în cetate urarea de a se întoarce acasă sub scut (adică purtîndu-şi propriul scut, semn că au rămas viață şi că sînt sănătoşi). Asta prin opoziție cu varianta întoarcerii pe scut, pe care nu şi-o dorea nimeni deoarece ea însemna moartea celui în cauză (care trebuia purtat aşadar, pe scut, de către camarazii săi). Indiferent însă de soarta care îi aştepta pe fiecare în parte, cu toții, fără nici o excepție, luptau pînă la capăt cu credința că vor învinge.

Lucrurile nu stau foarte diferit nici în ceea ce priveşte bătălia cu cancerul.

Fie că vorbim despre chinezoaica rebelă care – ignorînd total sfaturile medicilor, ba chiar dînd cu tifla cancerului de care suferea – a adoptat un stil de viață nerecomandat nici chiar celor mai sănătoşi dintre noi, fie că ne uităm la abordarea mult mai rațională aleasă de doctorul David Servan-Schreiber care, nerenunțînd la ajutorul colegilor săi, a adus totuşi modificări majore stilului său de viață. Ambii au în comun atitudinea îndrăzneață, încrederea că pot lupta de la egal la egal cu boala malignă şi, mai ales, că o pot învinge. Că se pot întoarce, cu alte cuvinte, sub scut la viața lor de dinainte de a se îmbolnăvi.

Pe viață şi pe moarte (foto: tideusa.blogspot.com)

Iar aici e momentul pentru o altă pildă din vechime, de astă dată din lumea romană. La sfîrşitul încleştării dintre doi gladiatori învingătorul avea drept de viață şi de moarte asupra celui învins. Dacă însă acesta din urmă luptase cu neînfricare, Cezarul putea, cu un semn al augustului său deget, să îl salveze de la moarte. Sau nu.

Ca şi în arena Colosseumului, şi în lumea reală depindem de cele mai multe ori de o instanță superioară care are soarta noastră în mîinile ei, indiferent de eforturile pe care noi le facem într-o direcție sau alta. Asta nu înseamnă însă nicidecum că trebuie să ne dăm bătuți din start. Dimpotrivă, precum gladiatorii din antichitate, avem datoria să luptăm din toate puterile.

Pînă la ultima suflare.