Grea sarcină ar mai avea azi fata cea mică din poveste.
Căci dacă micul ei truc cu sarea în bucate i-a adus atunci cîștig de cauză (în dauna surorilor ei mai mari care au mizat pe zahăr și pe miere), nu e deloc sigur că astăzi ar mai avea același succes.
Nu de alta, dar dacă și-ar pune în gînd să repete isprava care a făcut-o odinioară celebră, se prea poate ca surorile ei să-și ia de astă dată revanșa. Pentru că între timp noi, cinstiții comeseni care ar trebui să dăm verdictul, ne-am schimbat considerabil. Iar o dată cu noi s-a schimbat (ca să nu zic pervertit) și gustul nostru.
Ne-am obișnuit să bem și să mîncăm din ce în ce mai dulce. Că e băutură sau mîncare, fel principal sau desert, trebuie să conțină măcar un pic de zahăr (dacă nu mă credeți, începeți să citiți etichetele alimentelor pe care le cumpărați).
Înghițim, literalmente, zahăr cu orice (altfel nu s-ar explica de ce consumul acestuia a crescut exponențial).
Așa încît astăzi schema fetei celei mici ar fi – în ciuda istețimea ei – sortită eșecului.
Sortită eșecului nostru, desigur.
deci dintre ultimile mele cumparaturi: borcanel de hrean(radacini aici nu gasii). Contine zahar.
Am luat vinete coapte la borcan. Contin..evident, zahar.
sos de soya: zahar.
condimente curry: unele nu aveau zahar. Majoritatea da 🙂
P.S. in weekend fac salam de biscuiti. Cu zahar 😀
@arakelian: dacă pînă și în curry … în sfîrșit, să ne mai mirăm atunci că sîntem din ce în ce mai pufoși? (îți mulțumesc oricum pentru confirmare).
adica vrei sa zici ca eu sunt pufoasa????
@arakelian: eu cînd vreau să zic ceva chiar zic!
Pingback: copil, șaisprezece la sută zahăr | tot ce (nu) ai vrut să știi …