Am tot vorbit despre cum am ajuns să ne hrănim într-un timp care parcă nu mai are răbdare cu noi. Sîntem grăbiți, sîntem nepăsători, sîntem teribil de naiv de inconştienți. Ne luăm sănătatea ca de la sine înțeleasă şi nu acceptăm nici în ruptul capului că ni se poate întîmpla ceva rău. Altora poate, nouă în nici un caz.
Haideți deci să ne uităm, aşa cum am promis, în coşulețul cu bunătăți de la Unchiul Sam. Că doar a bătut sărmanul atîta amar de drum cu avionul peste ocean ca să ni-l aducă. Şi cu ce altceva am putea începe dacă nu cu acest adevărat simbol culinar yankeu, mîndria tonetelor ambulante de la orice colț de stradă, soluția rapidă la orice criză de imaginație prilejuită de dilema umplerii economicoase a unui stomac luat la întîmplare. Celebrul hot dog, numărul 1 pe lista noastră.
Au venit americanii! În sfîrşit! Am răsuflat uşurat, alături de numeroşi alți compatrioți cărora bunicii le-au lăsat cu limbă de moarte să-i aştepte cu pîine şi sare. E adevărat, nu sînt chiar americanii înalți şi chipeşi pe care şi-i imaginau bunii noştri în serile în care ascultau pe furiş la radio Vocea Americii. Sau mă rog, poate că sînt în continuare înalți, însă între timp au devenit cumva şi destul de lați. Ba chiar rotunjori bine.
