Ciudate animale mai sîntem şi noi, oamenii. Cum ştim noi să ne facem rău singuri, ba chiar cu bună ştiință (vezi alcoolul, tutunul, drogurile, dar şi băuturile răcoritoare sau omniprezentul fast-food). În plus, ne pricepem de minune să justificăm toate aceste “scăpări” cu frumoase şi bine alese cuvinte.
În schimb celelalte animale, pe care cu nedisimulată superioritate le numim “necuvîntătoare”, par să se descurce mult mai bine decît noi atunci cînd vine vorba despre alegerea unei alimentații sănătoase.
Iar ultima dovadă în această direcție ne vine zilele astea tocmai din Moscova. Unde cîțiva ziarişti şugubeți de la Komsomolskaya Pravda au decis să reia experimentul lui Sally Davies, după un scenariu cu aromă locală la care au adăugat şi un minitest cu final neaşteptat. Astfel, au luat patru meniuri standard de la tot atîtea lanțuri de fast-food pe care le-au lăsat – alături de un hamburger natural făcut în casă – la fezandat timp de zece zile.
După trecerea timpului stabilit cele patru produse “alimentare” erau (sau cel puțin arătau) neschimbate, în timp ce improvizația casnică cu rol de martor era realmente năpădită de tot felul de micro-lighioane. Pînă aici nimic spectaculos sau nemaiauzit, veți spune. Aşa e, însă surpriza – căci avem şi aşa ceva – vine abia acum: la sfîrşitul testului, regizorii mini-scenetei cu parfum de reality-show au invitat un şobolan să guste din ceea ce părea un adevărat festin. Iar şobolanul, după ce a dat să ia o gură, s-a răzgîndit şi nu s-a mai atins de nici o “bunătate” din fața lui, supunîndu-se voluntar unui remarcabil test de abstinență.
Experții nutriționişti nu au vreo explicație rațională pentru gestul (aparent) irațional al şobolanului nostru. Potrivit acestora, deşi mîncarea de tip fast-food îşi păstrează aparența, ea suferă totuşi modificări interne inexplicabile. În opinia unui biolog, ceea ce luăm cu toții drept hrană este de fapt îmbibată cu antibiotice, hormoni şi conservanți, astfel încît nici măcar mucegaiul şi bacteriile nu o pot descompune.
Un lucru pe care şobolanul nu are cum să îl ştie, dar de care ține totuşi cont.
În timp ce noi oamenii, deşi conştienți de acest adevăr, preferăm să îl ignorăm.
ştire preluată de pe ediția online a ziarului Pravda (în limba engleză), care la rîndul lui a preluat-o de pe Komsomolskaya Pravda (pentru iubitorii de limbă rusă)
Ma gandesc la faptul ca ar fi posibil ca soricelul sa fi ales varianta abstinentei pentru ca nu era si un pahar de cola langa chiftelele buclucase.
@VirtualKid: tot ce e posibil, poate că ceva lichid l-ar fi ajutat să înghită mai lesne bucățile de plastic oferite pe post de mîncare …
…fiindca veni vorba…. nu orice lichid, ci unul foarte potrivit cu meniul!
@VirtualKid: bineînțeles, că doar de aia merg atît de bine împreună, precum sacul şi petecul …
animalele au instinct. nu gandesc ca noi “eh, lasa, doar un pahar de cola, eh, lasa, o tigara acum n-o fi foc”… din pacate noi ne distrugem si pe noi, dar si pe ele, distrugandu-le habitatul. chiar zilele trecute era un reportaj la ORF despre cate specii sunt pe cale de disparitie 🙁
@Zazuza: instincte avem şi noi, însă ne sînt atrofiate sau, în cel mai bun caz, adormite; în momentul în care începi să îți pui probleme ele încep să reapară cumva, trebuie doar să fim dispuşi să le ascultăm; iar animalele dispar ca să ne facă loc nouă, pînă cînd vom rămîne singuri pe o planetă searbădă şi tristă; în aceste condiții aş vrea să-ți pot ura cele bune.
Destept soarec, zic, destept. Totusi sper ca cei de la fast-foosu-uri nu ne dau mancare veche. Sau asta fac?
@Manuel: acum depinde de ce considerăm noi vechi; noi le vedem cînd le cumpărăm, cine ştie cît timp le țin ei prin depozite; că la cît rezistă, pot fi şi de anul trecut, nu-i aşa? noi să fim sănătoşi, cele bune.
Pingback: McDonald’s ia lecții de limba rusă | tot ce (nu) ai vrut sa stii …
Pingback: carte de departe | tot ce (nu) ai vrut să știi …
Pingback: cartofi eterni pentru o viață veșnică | tot ce (nu) ai vrut să știi …