cancerul ascuns într-o proteină
Ca să vezi unde s-a putut ascunde perfidul cancer atîta timp. În spatele unei biete proteine! Noroc cu cercetătorii – de astă dată cei adevărați, adică englezii – care au dibuit-o.
celulă malignă
terapia potențată de insulină 2
Mai precis, chimioterapie potențată de insulină (cel de-al doilea subiect pe care am promis că-l voi aborda separat în urma seminarului de medicină integrativă). Ideea se bazează pe o serie extrem de pertinentă de observații simple puse cap la cap. Astfel, celulele sănătoase își produc energia necesară vieții cu ajutorul oxigenului (prin reacții aerobe). Prin contrast, cele tumorale folosesc procese anaerobe, adică reacții care au loc în absența oxigenului (un fel de fermentație).
iar “băieții răi” sînt …
De fapt “este”, pentru că şi “băieții răi” sînt în cele din urmă doar unul. Ne-am obişnuit să vedem cancerul ca pe un grup de boli, care afectează cele mai diverse organe, în cele mai variate forme şi cu cele mai neaşteptate deznodăminte.
cînd cercul devine spirală 4
Cultura – mai mult sau mai puțin generală – este, se spune, ceea ce mai rămîne după ce ai uitat tot ce ai învățat. Am încercat astăzi să-mi amintesc care sînt caracteristicile unui organism viu, fie el animal sau plantă, organism superior şi multilateral dezvoltat sau doar celulă, amoebă sau parameci. Ce este de fapt viața, indiferent de forma sub care se manifestă ea?
în mine se dă o luptă 5
“Cancerul zace în fiecare dintre noi, inactiv, dormitând în stare latentă. Ca toate organismele vii, corpul nostru produce tot timpul celule cu deficiențe. Aşa se formează tumorile. În acelaşi timp, însă, corpul nostru este echipat şi cu un mare număr de mecanisme care detectează celulele de acest tip şi, într-un fel, le ține în frâu. În Occident, o persoană din patru va muri de cancer, dar trei din patru vor reuşi să scape. Mecanismele lor de apărare vor rezista atacului şi moartea respectivelor persoane se va produce din alte cauze.”
dilema superşoarecelui muritor 3
Spuneam deci că bucuria profesorului nostru a fost de scurtă durată, pentru că imediat a realizat un lucru de un firesc teribil: superşoarecele abia descoperit era, din nefericire, cît se poate de muritor. Pentru că, spre deosebire de vărul său Mickey – care, atîta timp cît se vor mai găsi cîteva tuburi de culori şi o mînă pricepută la desen, îşi va păstra binemeritatul său loc printre nemuritori – superşoarecele nostru era fatalmente construit din carne şi sînge, materiale prin excelență perisabile.
şoarecele numărul şase 4
Reluăm – de unde am lăsat-o ieri – povestea supranaturală a şoricuțului care, la zeci de ani de la aventurile uncheşului său Mickey, scria din nou istorie pentru neamul şoricesc. Chiar dacă departe de a se bucura de faima rudei sale de la Hollywoood, şoricelul nostru de laborator s-a dovedit a nu fi cu nimic mai prejos față de acesta.
